După dictonul „noi suntem statul” iată că a venit vremea lui „noi suntem și gramatica limbii române”! Sau, cel puțin, asta se poate înțelege din reacția Laurei Kovesi ca răspuns la afirmațiile jurnalistului Dan Andronic, cel care pretinde că doamna Nefertiti a primit ceva bani de la Sebastian Ghiță în vederea achiziționării unui automobil. ,,Faptul că aș fi primit bani de la Sebastian Ghiță- ne asigură Laura Kovesi- este o minciună incalificabilă și, prin urmare, în mod categoric voi urma căile normale’’. Ne întrebăm, la rândul nostru, cu maximă îngrijorare: cine ar trebui să se teamă cel mai tare de mânia ce o aprinse pe multilateral-medaliata șefă a DNA? Răspund fără ezitare: cel mai tare și mai tare ar trebui să se teamă … gramatica limbii române! În temeiul căreia avem dreptul să punem întrebarea: de când și până când un fapt este o minciună? De vreme ce, potrivit Dicționarului Limbii Române, „un fapt” înseamnă „o realitate”, iar „o minciună” înseamnă „o afirmație neadevărată” spusă și/sau scrisă cu privire la această realitate. Prin urmare, nu faptul este o minciună, ci numai și numai și numai afirmația despre acest fapt și care, după caz, se poate dovedi a fi adevărată sau falsă.
Reprezintă,atunci, zicerea doamnei procuror șef al DNA o încălcare a normelor de exprimare corectă în limba română? Categoric NU! Pur și simplu, Laura Kovesi și-a construit și acest discurs respectând, cu maximă strictețe, litera și spiritul raționamentului patentat al DNA. Raționament conform căruia nu faptele contează ci numai și numai interpretările, mai ales răstălmăcirile, pe care procurorii le fac pe seama faptelor. Interpretări și răstălmăciri care, pas cu pas, devin sentințe pe care procurorii le dictează judecătorilor, iar aceștia, în rușinos de multe cazuri, le adoptă fără să crâcnească. Sentințe care, tot în rușinos de multe cazuri, sunt desființate la CEDO tocmai pentru că nu corespund realității, faptelor. Urmând ca despăgubirile datorate celor condamnați pe nedrept să fie suportate de la visteria țării.
Îi privește direct și personal pe cei care o acuză pe Laura Kovesi că făcând afirmația mai sus menționată a încălcat normele elementare ale construcției unei fraze corecte și care se învață, încă în școala primară, la orele de gramatică a limbii române! În realitate, domnia sa a făcut,astăzi, un nou și hotărât pas înainte în ceea ce privește „urmărea căilor normale” ale statului de drepți. Aplicând, și de această dată, logica discursului DNA, așa după cum a procedat și în cazul colegilor noștri de breaslă de la Antena 3.
Nu contest, fraza pe care a enunțat-o Laura Kovesi ar putea intra sub lupa lingviștilor de la institutul de specialitate al Academiei Române. Deși, judecând după o seamă de recente semnale, înclin să am ceva mai multă încredere că și CSM s-ar putea implica într-o analiză corectă, la obiect și nepărtinitoare. De data asta, însă, nu pentru a se pronunța asupra corectitudinii din punct de vedere strict gramatical al răspunsului pe care l-a dat Laura Kovesi celor declarate de Dan Andronic și pe care însuși Sebastian Ghiță le-a confirmat cu puțin timp înainte. Menționând -atenție mărită!- că, până acum, șefa DNA nu i-a mai returnat suma respectivă…