Cu pletele lui cărunte de savant tip Einstein, academicianul profesor doctor Leon Dănăilă, operator pe creier recunoscut de elita europeană, îmi spunea în emisiunea mea cu mari personalităţi de la Antenă că, atunci când era student, în vacanţe, îl ajuta la truda câmpului pe tatăl lui din Bucovina până îi intra prima zăpadă prin ghetele rupte. Am făcut interviul cu savantul chirurg când profesorul Leon Dănăilă abia ieşise din sala de operaţie. A operat în situaţii disperate pe creier peste 40.000 de bolnavi, pe care i-a întors la viaţă, el, veşnicul sărac, care şi acum locuieşte în modestul apartament din Berceni, pe care era cât pe să-l vândă pentru a-şi finanţa singur editarea unui teribil tratat de neurochirurgie. L-am întrebat pe celebrul profesor Leon Dănăilă dacă, având o pană de cauciuc la Dacie, îşi permite să înlocuiască roata cu mâinile lui bijuterie, cu care umblă zilnic prin creiere. A surâs: „Eu nu-mi permit cu mâinile astea să duc o foaie A 4!”.
Femeile, acele făpturi delicate, înţelepte, cărora eu le zic „filialele lui Dumnezeu pe pământ”, aducătoare a firicelelor de viaţă numite copii, au ca necaz al organismului lor cu misiune cerească boala de cancer la sân. Profesorul doctor Alexandru Blidaru, şef de clinică la Institutul Oncologic Bucureşti, este instanţa supremă care, prin operaţii măiestre, zice NU sentinţei fatale de cancer. Femeile care trăiesc datorită intervenţiilor profesorului Blidaru rostesc cu sfinţenie: „Am avut noroc că m-a operat profesorul Blidaru!”. Într-o emisiune de-a mea l-am întrebat pe celebrul profesor chirurg Alexandru Blidaru cum e să te întâlneşti zilnic, la serviciul de la spitalul oncologic, cu suferinţa, necunoscutul zilei de mâine, cu disperarea şi vaietul, în fiece zi, cum de nu-l macină atâta suferinţă. Mi-a răspuns profesorul Blidaru, la rându-i fiu de mare medic: „Vă daţi seama ce apăsat e sufletul meu, dar mă scutur şi îmi spun: femeile acestea bolnave se află la o întunecată intersecţie de destin, sunt derutate şi de pe una din căi eu pot să le propun «veniţi cu mine, putem lupta pentru viaţă, e singurul drum» şi le întind mâna!”.
În ultima sa zi, Florin Condurățeanu a scris două editoriale: „Suflet de chirurg” și „Purtătoare de noroc în jambiere”, pe care îl vom publica în ediția de mâine