Apariția cărții a fost primită cu entuziasm atât de critica din Europa, cât și de cea de peste Ocean. „O bijuterie incandescentă... Între margini este o meditație filosofică asupra naturii scrisului”, scriau criticii de la The New York Times. „O odă închinată cititului și scrisului… Între margini face lumină asupra temelor abordate în romanele lui Ferrante: prieteniile intense dintre femei, relațiile mamă-fiică și trădarea”, remarcau cronicarii de la Financial Times. Este o remarcă pe care o regăsim și la criticii de la Time Magazine: „O incursiune candidă a autoarei în procesul dezvoltării propriului meșteșug, dar și o privire scrutătoare asupra pasiunii de o viață pentru literatură”.
Volumul Între margini include patru texte distincte – Chinul și condeiul, Acvamarin, Povești, eu și Coasta lui Dante. Primele trei au fost scrise de Elena Ferrante la invitația profesorului Costantino Marmo, directorul Centrului Internațional de Studii Umaniste „Umberto Eco“, înainte de debutul perioadei pandemice. Textele au fost citite în noiembrie 2021, de actrița Manuela Mandracchia, în rolul Elenei Ferrante, pe scena Teatrului Arena del Sole din Bologna. Cel de-al patrulea eseu este scris la invitația Asociației Italieniştilor: intervenția a încheiat conferința Dante și alți clasici, susținută în 2021 și citită de cercetătoarea şi criticul literar Tiziana de Rogat.
Pentru cititorii împătimiți de literatura lui Ferrante, Între margini. Despre plăcerea de a citi și de a scrie vine să adauge misteriosului portret al autoarei câteva tușe care nu fac altceva decât să-i adâncească misterul. Singurele zone unde se face oarecum lumină sunt cele livrești, iar cartea ne relevă o listă generoasă de nume și de titluri care au inspirat-o pe Elena Ferrante în perioadele de căutare: Virginia Woolf, Samuel Beckett, Gaspara Stampa, Laurence Sterne, Denis Diderot, Gertrude Stein, Adriana Cavavero, Emily Dickinson, Ingeborg Bachmann, Dante.
„Al meu, al meu, al meu. Cât repetăm acest adjectiv posesiv. În realitate, un mare prim pas înainte, în materie de scriitură, e să descoperi exact opusul: ceea ce în mod triumfal considerăm al nostru e de fapt al altora. Tratativele cu lumea, da, oricând sunt în întregime ale noastre. Dar cuvintele — forma scrisă în care le cuprindem fiind atenți la marginile roșii ale caietelor noastre —, nu. Trebuie să acceptăm faptul cert că niciun cuvânt nu e cu adevărat al nostru. Trebuie să renunțăm la ideea că a scrie înseamnă să eliberăm, în mod miraculos, o voce proprie, o tonalitate proprie: după mine, acesta e un mod indolent de a vorbi despre scris”, mărturisește Elena Ferrante în paginile cărții.
Încă de la apariția romanului Prietena mea genială, care deschide Tetralogia Napolitană, faima Elenei Ferrante a crescut enorm, transformându-se în așa-numita „Febră Ferrante". Este considerată una dintre cele mai puternice prozatoare contemporane, o stilistă desăvârșită, cu intuiție artistică ieșită din comun, care a câștigat admirația mai multor scriitori celebri – Jhumpa Lahiri, Elizabeth Strout, Claire Messud – și a unor critici importanți: James Wood, John Freeman, Eugenia Williamson etc. La Editura Pandora M au apărut toate volumele Tetralogiei Napolitane: Prietena mea genială, Povestea noului nume, Cei care pleacă și cei ce rămân și Povestea fetiței pierdute, romanele Fiica ascunsă, Iubire amară, Zilele abandonului și Viața mincinoasă a adulților, volumul de interviuri, eseuri și confesiuni Frantumaglia, cel de articole-eseu Invențiile ocazionale, precum și cartea pentru copii Noaptea pe plajă. Povestea fetiței pierdute a fost nominalizată la Man Booker Prize (2016) și a primit Medalia de Aur pentru ficțiune în cadrul Independent Publisher Book Awards (2016). Romanul Fiica ascunsă a fost ecranizat în 2021, în regia lui Maggie Gyllenhaal, cu Olivia Coleman, Jessie Buckley și Dakota Johnson în distribuție.
Tetralogia Napolitană și Viața mincinoasă a adulților sunt ecranizate de HBO, respectiv de Netflix sub forma unor miniseriale.