Cercetătorii scoţieni au descoperit o anumită diferenţă genetică la oamenii care manifestă o mai mare compasiune faţă de animale şi au avansat teoria potrivit căreia empatia acestor persoane ar putea fi inscripţionată în ADN-ul lor, informează joi Press Association.
Acea diferenţă a fost remarcată într-o genă implicată în sinteza hormonului oxitocină - cunoscut şi sub numele de "hormonul iubirii" -, despre care oamenii de ştiinţă ştiu deja că stimulează legăturile sociale între oameni.
Este pentru prima dată când acest hormon a fost asociat şi cu relaţiile dintre oameni şi animale, afirmă autorii studiului, care speră că descoperirea lor ar putea să contribuie la dezvoltarea unor strategii pentru a ameliora bunăstarea animalelor.
Experţii de la Institutul Roslin din cadrul Universităţii Edinburgh şi de la Rural College din Scoţia (SRUC) au analizat eşantioane de ADN prelevate de la 161 studenţi voluntari.
Voluntarii au fost invitaţi să completeze şi un chestionar redactat pentru a măsura empatia lor faţă de animale.
Cercetătorii scoţieni au descoperit că studenţii cu cel mai ridicat nivel de empatie faţă de animale prezentau o versiune specifică a genei implicate în sinteza oxitocinei.
Oamenii de ştiinţă au mai descoperit că femeile au reacţionat mai des într-o manieră pozitivă faţă de animale decât bărbaţii, la fel ca voluntarii care lucrau deja şi aveau profesii în domenii asociate cu îngrijirea animalelor.
Este cunoscut deja faptul că atitudinea oamenilor faţă de animale este influenţată de o varietate de factori sociali, precum experienţele din prima parte a vieţii, trăsăturile de personalitate şi credinţele religioase, au explicat autorii studiului.
Potrivit experţilor scoţieni, este pentru prima dată când oamenii de ştiinţă au arătat că şi genetica poate să joace un rol în acest proces.
Studiul a fost publicat în revista Animals.