Studiul identifică și problemele financiare care se fac încă simțite în ceea ce privește asigurarea pentru lucrările de întărire a rețelei în vederea preluării energiei electrice care ar urma să fie produsă de unitățile noi. De asemenea, există neclarități la nivelul operatorilor rețelei de distribuție a energiei electrice legate de interpretarea și aplicarea prevederilor cadrului de reglementare în vigoare. Nu în ultimul rând, durata mare de avizare a proiectelor, lipsa planurilor cadastrale, emiterea cu întârziere a hotărârilor de guvern și a ordinelor de ministru, precum și durata lungă de execuție a lucrărilor de construcție a capacităților sunt alte bariere identificate de ANRE și Consiliul Concurenței care împiedică sau îngreunează racordarea la Sistemul Energetic Național (SEN) a noilor capacități de producție.
Regulamentului (UE) 2022/2577 din 22 decembrie 2022 stabilește cadrul pentru accelerarea implementării energiei electrice din surse regenerabile. Valabil pentru o perioadă de 18 luni de la intrarea sa în vigoare, cu posibilitatea prelungirii, regulamentul introduce o serie de măsuri pentru reducerea semnificativă a dependenței UE de combustibilii fosili din Rusia și de combatere a crizei climatice, prin accelerarea tranziției către sursele regenerabile de energie. Pentru a atinge acest obiectiv, regulamentul stabilește că statele membre au obligația de a se asigura că procesul de acordare a autorizațiilor pentru proiectele privind energia electrică din surse regenerabile este finalizat în anumite termene: de 3 luni pentru procesul de acordare a avizelor pentru instalarea echipamentelor de energie eoliană și solară și a activelor de stocare a energiei situate în același loc și unul de 6 luni pentru procesul de acordare a avizelor pentru proiectele de retehnologizare, inclusiv toate evaluările de mediu relevante. În cazul în care retehnologizarea are ca rezultat o creștere cu până la 15% a capacității centralei electrice, racordarea la rețea va fi permisă în termen de trei luni. În România însă aceste termene nu sunt respectate, iar motivele sunt foarte multe, după cum arată analiza realizată de Autoritatea de Reglementare.
Compania Transelectrica dă vina pe solicitanți
Compania Transelectrica, operatorul de transport și sistem (OTS) susține că existența unor diferențe mari între duratele de soluționare a cererilor de racordare sunt motivate prin timpul de completare de către utilizator a documentației anexate cererii de racordare, care variază de la câteva zile până la 6 luni, prin durata mare de elaborare, completare și corectare a studiilor de soluție, precum și de termenul în care utilizatorii optează pentru una dintre soluțiile de racordare avizate de către operatori. Referitor la durata de soluționare a cererilor, OTS a constatat că aceasta este influențată în mod semnificativ și de nivelul de pregătire și de implicare a consultanților/proiectanților aleși de către solicitanți, se arată în analiza citată.
„Astfel, pentru perioada 2019-2022, durata medie de soluționare a cererilor de racordare depuse la OTS (compania Transelectrica - n.red.) a fost de circa 9 luni, aceste durate variind între 5 și 13 luni. Potrivit OTS, volumul foarte mare al cererilor de racordare a condus la situația în care, pentru a asigura condițiile tehnice de evacuare a puterii produse de centralele electrice, sunt necesare lucrări de dezvoltare a rețelelor electrice, care presupun durate mari de realizare și care pot influența termenul de punere în funcțiune a capacităților de producere a energiei electrice, în funcție de zona de amplasare a centralei”.
Studiul ANRE
Asociațiile producătorilor, împotriva speculanților
Pentru a elimina sau diminua potențialul caracter speculativ al obținerii de avize tehnice de racordare (ATR-uri) pentru instalațiile de producere noi, asociațiile producătorilor au propus introducerea obligației de plată a unei garanții în cuantum de 10% din valoarea tarifului de racordare, constituită în termen de maximum 3 luni de la emiterea ATR, sub sancțiunea expirării valabilității lui. În acest sens, asociațiile producătorilor au propus ca, în cazul semnării contractului de racordare, garanția să se poată constitui ca avans pentru lucrările care se vor efectua. În cazul în care lucrările nu se mai execută, garanția va fi restituită beneficiarului la momentul rezilierii contractului de racordare. Propunerile formulate de asociațiile producătorilor ar urma să vizeze capacitățile cu putere instalată mai mare de 10 MW.
Digitalizarea, doar în discursurile politice
Lipsa unui sistem informatic centralizat pentru dezvoltatorii de proiecte din surse regenerabile reprezintă una din principalele probleme identificate. Această concluzie se regăsește în studiul „RES Simplify” realizat anul trecut la solicitarea Comisiei Europene și citat în analiza realizată de Consiliul Concurenței și ANRE. Deși în ultimii ani au fost deschise anumite platforme online de depunere a cererilor și documentelor justificative necesare în diverse etape de autorizare, interacțiunea cu autorități precum ANRE sau Administrația Fondului de Mediu nu a fost încă digitalizată. Lipsa transparenței și a comunicării afectează și posibilitatea dezvoltatorilor de proiecte de producere a energiei electrice din surse regenerabile de a depune sesizări și reclamații privind procedura administrativă de emitere a diverselor tipuri de autorizații și certificări. Aceasta este și una din principalele cauze pentru care termenele legale de soluționare a sesizărilor și reclamațiilor nu sunt respectate de autorități. În plus, din cauza lipsei de transparență, în practică doar părțile direct implicate care cunosc planul proiectului capacității de producție pot depune reclamații valide.
În România sunt numeroase instituții implicate în procesul de autorizare a proiectelor în domeniul energiei regenerabile, ceea ce duce la proceduri repetitive de licențiere, care prelungesc în mod inutil întregul proces și descurajează potențialii investitori. De asemenea, în ceea ce privește obținerea ATR, o barieră este reprezentată de lipsa de experiență a personalului de la nivelul operatorilor de rețea în privința proiectelor de energie regenerabilă.
Trebuie îmbunătățiți indicatorii de performanță
În plus, este necesară măsurarea, monitorizarea și îmbunătățirea diverșilor indicatori de performanță. Un astfel de indicator este timpul mediu de răspuns al autorităților implicate în procedura de autorizare și/sau de racordare. Astfel, durata întregului proces variază extrem de mult la nivelul proiectelor, din cauza lipsei unui proces de autorizare unitar, se precizează în studiul ANRE și al Consiliului Concurenței. Alți indicatori de performanță relevanți care trebuie îmbunătățiți sunt: rata de aprobare a proiectelor, rata autorizațiilor/permiselor contestate în instanță, rata litigiilor respinse în instanță. Totodată, se recomandă crearea unui mecanism centralizat de consultare a terților cu diverse interese legate de proiectele de producere a energiei electrice din surse regenerabile. În practică, autoritățile și dezvoltatorii sunt obligați să țină cont doar de unele interese specifice, precum cele legate de protecția mediului, de securitate sau de aspecte strategice, mai precizează realizatorii studiului.
Unde vrem să ajungem
Prin Planul Național Integrat în Domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice 2021-2030 (PNIESC), România se angajează să obțină până în anul 2030 un total de 30,7% din energia din surse regenerabile de energie în mixul de consum final de energie (obiectivul de decarbonizare asumat de România în calitate de stat membru al UE), prin creșterea capacității instalate de centrale eoliene și fotovoltaice, precum și prin creșterea numărului de prosumatori. În acest sens, până în 2030 țara noastră trebuie să dețină capacități instalate de 5,1 GW în tehnologia solară și 5,3 GW în tehnologia eoliană. România și-a propus ca în perioada 2021-2030 să instaleze capacități adiționale de 6,9 GW din surse regenerabile. Potrivit unui studiu efectuat de Asociația Română pentru Energie Eoliană (RWEA) în anul 2022, capacitățile suplimentare de producție de energie regenerabilă variabilă care trebuie instalate de România în perioada 2021-2030 sunt următoarele:
-
Eolian:
• +822 MW de capacitate instalată suplimentar în 2022 (față de 2020)
• +559 MW de capacitate instalată suplimentar în 2025 (față de 2022)
• +556 MW de capacitate instalată suplimentar în 2027 (față de 2025)
• +365 MW de capacitate instalată suplimentar în 2030 (față de 2027)
-
Fotovoltaic:
• +994 MW de capacitate instalată suplimentar în 2022 (față de 2020)
• +1.037 MW de capacitate instalată suplimentar în 2025 (față de 2022)
• +528 MW de capacitate instalată suplimentar în 2027 (față de 2025)
• +1.133 MW de capacitate instalată suplimentar în 2030 (față de 2027)
Valorificăm doar 60% din potențial
Referitor la potențialul tehnic din surse eoliene al României, acesta a fost estimat la circa 10,23 TWh/an, în prezent fiind valorificat doar 60%, întrucât SEN nu poate prelua sursele de producție cu caracter discontinuu nepredictibil. Astfel, orice eventuală dezvoltare a capacităților eoliene trebuie realizată în paralel cu alte dezvoltări care să asigure serviciile de echilibrare în sistem. În ceea ce privește energia electrică produsă din surse solare, repartiția pe teritoriul național este relativ uniformă, cu valori cuprinse între 1.100 și 1.450 kWh/mp/an. Valorificarea potențialului solar în scopul producerii de energie electrică prin utilizarea panourilor fotovoltaice permite instalarea unei capacități totale de 4.000 MWp și producerea unei cantități anuale de energie de 4,8 TWh.