Gabriela Toșa a venit în Căiuți în urmă cu 22 de ani, cu gândul că poate schimba lucrurile, dar și să arate lumii că orice e posibil, cu atât mai mult în educație. Și a reușit. Acum, școala ei intră într-un program de renovare și reabilitare totală, a redus abandonul școlar de la 35% la 0, aproape toți copiii iau evaluarea națională, clasele sunt dotate cu tehnologie și elevii sunt implicați în tot felul de proiecte extrașcolare ce le deschid orizonturile și le oferă șanse egale cu ale celor de la oraș. Mai mult, anul acesta este al doilea în care face grupă de adulți, cărora le oferă o a doua șansă, îi alfabetizează, pentru că mulți dintre ei nu știu nici măcar să se iscălească.
A adoptat un copil cu care făcea voluntar pregătire
Născută într-o comună din apropiere, Gabriela Toșa a știut dintotdeauna că va fi învățătoare. A terminat Facultatea de Litere și ar fi putut fi profesoară, însă spune că nimic nu se compară cu satisfacția imediată pe care o primește de la cei mici. S-a titularizat la Căiuți și de-a lungul timpului s-au ivit nenumărate oportunități de a se retrage către casă sau chiar de a merge la oraș, în Onești, unde meseria se face indubitabil mai ușor. Le-a refuzat pe toate, pentru că inima ei s-a înrădăcinat aici. Aici, ajutorul ei are cu adevărat sens. Face naveta zilnic și deși este aproape tot timpul în școală, își găsește câteva momente și pentru voluntariat. Într-un astfel de moment, făcând temele cu copiii din centre de plasament, a cunoscut un băiețel. În prima vacanță l-a luat la ea și după câteva zile a știut că e menită să-i fie mamă. După pandemie l-a adoptat, iar azi se consideră mamă mândră a unul adolescent licean ce-i umple sufletul de bucurie.
Cursuri de alfabetizare și pentru părinți
Căiuți este un sat destul de izolat. Singurul drum care-l leagă de lumea civilizată este cel care duce la Onești. Apoi, mai sus, după Căiuți nu mai e nimic, decât natură sălbatică. Majoritatea locuitorilor din sat trăiesc de pe azi pe mâine, din ceea ce câștigă ca zilieri sau din ajutoare sociale. Puțini sunt cei care sunt angajați la Onești și fac naveta zilnic la fabrica de volane, însă și ei câștigă un salariu minim pe economie. Mai grav decât atât este gradul de școlarizare al populației. 20% dintre elevii din școală sunt declarați de etnie romă, lucru valabil și la nivel de comunitate, astfel că sunt părinți care nici măcar nu știu să se iscălească.
Într-o bună zi, Gabriela Toșa a luat registrele și a numărat procentul celor între 18 și 29 de ani care nu sunt școlarizați. S-a înscris la programul „ A doua șansă” și anul trecut a făcut o clasă de gimnaziu și una de primar cu elevi deja adulți. Anul acesta are alți 15 adulți înscriși în clasa I. Cum a reușit? Zi de zi a bătut potecile satului, a bătut din ușă în ușă și i-a adus la școală. „La fel am făcut și ca să-i conving să-și lase copiii la școală, pentru că «trendul» general era ca după clasa a IV-a să nu mai vină”. A făcut rost de microbuze și doar așa a reușit să-i poată țină în școală, asigurându-le transportul de acasă la școală și înapoi. Azi are nevoie de un microbuz nou, altfel, toată munca ei de ani se poate duce de râpă, iar noi avem șansa să donăm și să ajutăm.
Alergare la maraton pentru a strânge fonduri
Școala Gimnazială Răducanu Rosetti e mai mult decât o instituție de învățământ, e un centru de învățare, specializat în special în omenie. „Când am câștigat postul de director, aveam un singur profesor titular, restul erau necalificați sau pensionari”, povestește Gabriela Toșa. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să-și formeze echipa. S-a uita în jur, s-a uitat peste gard, a privit în stânga și în dreapta și în curând a reușit să atragă oameni tineri, toți specializați și a făcut o echipă dornică de schimbare, dornică de a lăsa ceva în urma ei. „Am încercat să îmbunătățesc condițiile de lucru, am scris proiecte pentru ONG-uri, am inaugurat un teren de sport multifuncțional - orele până atunci se țineau pe maidan -, am dotat laboratorul de biologie, am făcut activități extrașcolare, am luat stație audio, am scos revista școlii, am dotat clasele cu laptopuri, imprimante, table inteligente… Colegii au alergat la maraton și așa am reușit să strângem fonduri pentru mai multe cauze nobile. Am un mentor, un manager ce m-a sprijinit cu o donație și în 2019 mi-a trimis 3 TIR-uri cu mobilier școlar. Am redus abandonul școlar la 0 și pentru că facem zilnic pregătire cu clasele de a VII-a și a VIII-a, peste 85% dintre copii au promovat Evaluarea Națională”.
Și cum școala s-a umplut atât de elevi, cât și de adulți, acum la Căiuți e nevoie de mai multe săli de clasă. Însă învățătoarea eroină știe că va rezolva și această problemă, pentru că Gabriela Toșa știe că va reuși orice își propune.