Promisiunea NATO în privința unei explozii a cheltuielilor militare pare un efort pe care numeroase țări europene din blocul transatlantic, împovărate deja de datorii uriașe, cu greu și-l pot permite.
„Este ceva fără precedent ca, în timp de pace, să ai o creștere atât de masivă a cheltuielilor pentru orice domeniu - mai ales pentru apărare.”, remarca recent Marcel Fratzscher, președintele Institutului German de Cercetare Economică (DIW).
Luna trecută, statele membre NATO au convenit să majoreze obiectivul de cheltuieli pentru apărare la 5% din produsul intern brut, până în 2035, mai mult decât dublul actualului prag de 2%. Este vorba despre o creștere uriașă, cerută de ani de zile de către președintele american, Donald Trump.
Promisiunea vine într-un moment în care europenii din NATO se confruntă cu o Rusie agresivă și cu o Americă ce s-a retras treptat din rolul de garant tradițional al securității continentului.
Pentru a atinge noul obiectiv, guvernele au trei opțiuni: să taie alte cheltuieli, să crească taxele sau să se împrumute și mai mult. Analiștii avertizează însă că toate aceste soluții sunt fie greu de acceptat politic, fie nesustenabile pe termen lung pentru statele europene puternic îndatorate.
„Multe țări din UE se confruntă cu constrângeri bugetare severe.”, au scris recent analiștii de la „Bruegel”, un think-tank cu sediul la Bruxelles. „Este nerealist să te aștepți ca state care s-au chinuit zeci de ani să atingă pragul de 2% să accepte acum, în mod credibil, un obiectiv mult mai mare și insuficient justificat.”, au adăugat ei.
Decizii dificile
Multe state NATO nu au reușit să atingă vechiul obiectiv de 2%, stabilit în 2014. Majoritatea și-au crescut însă cheltuielile în ultimii ani, reacționând astfel la invazia Rusiei în Ucraina, din 2022.
De altfel, Comisia Europeană estimează că cele 23 de țări membre ale NATO din UE vor atinge în acest an pragul de 2%, raportat la PIB-ul lor cumulat.
De acum, însă, aceste state vor trebui să meargă mult mai departe, ridicând ștacheta cheltuielilor.
Noul obiectiv de 5% include angajamentul statelor membre NATO de a aloca 3,5% din PIB-ul anual pentru „necesitățile de bază” ale apărării, precum achiziția de arme, iar restul de 1,5% pentru domenii conexe - de exemplu, infrastructura portuară care sprijină logistica militară.
Pentru unele țări, asta înseamnă să găsească zeci de miliarde de dolari în plus în fiecare an.
Frank Gill, analist principal pentru ratinguri suverane în Europa, Orientul Mijlociu și Africa la „S&P Global Ratings”, consideră că până și atingerea pragului de 3,5% ar fi suficientă pentru a obliga statele europene să se împrumute masiv.
Unele guverne ar putea reduce sau realoca cheltuieli pentru a limita împrumuturile, spune el, dar asta s-ar dovedi extrem de dificil.
„Multe guverne europene se confruntă deja cu alte presiuni bugetare (…) în special cu îmbătrânirea populației, care duce la creșterea cheltuielilor cu pensiile. Politic, este aproape imposibil să tai aceste costuri.”, susține Gill.
Și Marcel Fratzscher, de la DIW, este de acord cu aceste afirmații.
Pentru majoritatea statelor NATO, tăierea cheltuielilor este „pur și simplu imposibilă”. „Europa îmbătrânește rapid. E complet iluzoriu să crezi că guvernele europene ar putea economisi la pensii, sănătate sau servicii sociale.”, mai spune el.
Singura modalitate sustenabilă de a finanța acest nivel uriaș de cheltuieli suplimentare ar fi creșterea taxelor, susține Fratzscher. Dar, adaugă el, nu există nici voință politică, nici sprijin public pentru a direcționa atât de mulți bani spre apărare și a accepta consecințele ce ar deriva dintr-o asemenea decizie.
Datorii copleșitoare
Simpla soluție de a lua noi împrumuturi este la fel de complicată în Europa, unde mai multe guverne au deja datorii apropiate sau chiar mai mari decât întreaga lor economie.
Doar atingerea pragului de 3,5% pentru cheltuielile „de bază” în apărare ar putea adăuga, până în 2035, aproximativ 2.000 de miliarde de dolari la datoria publică cumulată a statelor europene membre NATO, arată o analiză recentă a „S&P Global Ratings”.
Comparativ, PIB-ul combinat al UE - folosit ca reper pentru membrii europeni ai NATO - și al Marii Britanii era, în 2024, de 23,1 trilioane de dolari, conform datelor Băncii Mondiale.
O astfel de povară suplimentară ar fi deosebit de greu de suportat pentru țări precum Italia, Franța și Belgia, care aveau deja la finalul lui 2024 unele dintre cele mai mari raporturi datorie publică/PIB: 135%, 113% și respectiv 105%, potrivit „Eurostat”. Toate acestea sunt, deja, poveri grele.
Ieri, premierul Franței, François Bayrou, a avertizat că a doua economie a UE riscă să fie „zdrobită de datorii”. El a subliniat că, dacă nimic nu se schimbă, doar dobânzile pe care Franța le va plăti pentru datoria sa vor ajunge la 100 de miliarde de euro în 2029, devenind cea mai mare cheltuială individuală a guvernului.
Totuși, Bayrou susține majorarea investițiilor în apărare, dar cere reducerea altor cheltuieli publice.
Uniunea Europeană încearcă să atenueze efortul statelor membre de a investi în securitate.
Bruxelles-ul a exclus cheltuielile pentru apărare din regulile stricte privind deficitul bugetar și a promis crearea unui fond de 150 de miliarde de euro, din care țările vor putea împrumuta bani la dobânzi avantajoase pentru a investi în apărare.
Există însă și o altă opțiune pentru țările NATO din UE, spune Guntram Wolff, cercetător principal la „Bruegel Guntram”. „Pur și simplu să nu o facă! Să nu cheltuie mai mult!”, afirmă el.
Spre exemplu, Spania a anunțat deja că nu va atinge ținta de 5%, argumentând că ar compromite cheltuielile sociale. Anul trecut, Madridul a alocat doar 1,28% din PIB pentru apărare.
„Cel mai bun indicator al creșterii cheltuielilor pentru apărare este distanța față de Moscova - mult mai relevant decât promisiunile de la summitul NATO.”, mai remarcă Wolff.