La 1 iulie, Ungaria, considerată de mulți perturbatorul-șef al Uniunii Europene, a preluat președinția rotativă a Consiliului UE, o funcție care modelează agenda UE, dar care rareori face diferența, neputând modifica substanțial deciziile birocrației deseori inerte de la Bruxelles.
Cu toate acestea, sloganul țării pentru mandatul său - „Make Europe Great Again!” („Să facem din nou Europa Măreață!”), împrumutat și adaptat de premierul Viktor Orban de la idolul său american Donald Trump - sugerează că Ungaria intenționează să profite la maximum de rândul său la conducerea UE.
Șeful guvernului de la Budapesta se află în centrul atenției, într-un moment în care succesul partidelor radicale și de extremă-dreapta în alegerile recente a zguduit sistemul social-politic european, iar lumea se gândește la posibila revenire a unui alt lider populist, fostul președinte al SUA Donald Trump.
În Franța, rezultatul neașteptat de bun obținut de partidului de extremă dreapta al Marinei Le Pen în alegerile europarlamentare l-a determinat pe președintele Emmanuel Macron să dizolve parlamentul și să convoace alegeri anticipate, care au aruncat una dintre puterile-cheie ale UE într-un haos politic.
Germania, cealaltă superputere din blocul comunitar, este zguduită, la rândul ei, de succesul partidului de extremă dreapta „Alternativa pentru Germania”, formațiune politică pe care serviciul de informații interne al țării o consideră „extremistă”.
Mesaj de încurajare pentru extremiști
Orban are legături puternice cu mișcarea politică a lui Trump și folosește acest moment pentru a trimite un mesaj figurilor de extremă dreaptă de pe ambele maluri ale Atlanticului: „Suntem împreună, în ascensiune!”.
„Forțele naționale conservatoare, suveraniste și creștine sunt în creștere în toată Europa”, scria Orban, pe platforma X, în primăvară. „Suntem cel mai rău coșmar al birocraților de la #Bruxelles! #MakeEuropeGreatAgain, #MEGA!”, adăuga el, într-un joc de cuvinte inspirat de sloganul de campanie „Make America Great Again!” (MAGA), cu care Trump a câștigat alegerile prezidențiale din 2016.
Orban și UE se află în război de ani, iar premierul ungar este deosebit de nepopular la Bruxelles în acest moment, deoarece a blocat sprijinul financiar pentru Ucraina și a părut să folosească problema ca pârghie, în încercarea sa de a determina executivul comunitar să deblocheze miliardele de dolari înghețate de UE în cazul Ungariei, din cauza îngrijorărilor europene legate de reprimarea democrației maghiare de către guvernul de la Budapesta.
La începutul anului, Orban a folosit dreptul de veto, blocând un sprijin de 50 de miliarde de euro pentru Ucraina. În final, ajutorul a fost validat, însă cu o întârziere care, potrivit comandanților militari occidentali, a contribuit la succesele înregistrate în ultimele luni de ruși, pe frontul ucrainean.
Daniel Freund, membru german al Parlamentului European și unul dintre criticii vocali ai lui Orban, a scris recent o scrisoare, prin care solicita suspendarea președinției ungare. „Este timpul ca UE să se ridice împotriva intimidării exercitate de un guvern care are în mod clar probleme în a subscrie la cele mai elementare principii și valori europene”, a scris el.
„În starea sa actuală, Ungaria nu ar trece niciodată de criteriile de aderare la UE. Prin urmare, conducerii sale infracționale nu ar trebui să i se permită să reprezinte Uniunea!”, mai preciza scrisoarea.
Un echilibru aproape imposibil
Președinția ungară merge însă mai departe. Și, în următoarele șase luni, Ungaria va trebui să găsească un echilibru între criticile sale aspre la adresa UE și folosirea blocului comunitar pentru a promova propriile interesele.
Diplomații maghiari de la Bruxelles au stabilit o agendă care pare relativ banală: limitarea migrației, îmbunătățirea competitivității UE și consolidarea apărării europene. Potrivit unor surse europene, Orban și apropiații săi par să vadă însă în următoarele șase luni o șansă de a pune bețe în roate Bruxelles-ului, în special în contextul scăderii încrederii în birocrația europeană, la nivel național.
Într-un briefing privind președinția maghiară, Zoltan Kovacks, un purtător de cuvânt al lui Orban, a declarat că obiectivul este „schimbarea la Bruxelles”.
Cu toate acestea, observatorii UE sunt sceptici cu privire la cât de mult va putea Ungaria să facă de fapt, atât din cauza puterii limitate conferite de actuala sa poziție, cât și a momentului politic special prin care trece blocul european.
Președinția rotativă a Consiliului UE cere țărilor să lase deoparte interesele naționale și să devină mediatori la nivelul uniunii, stabilind și modelând agenda organizației.
Ungaria a preluat președinția imediat după alegerile pentru Parlamentul European, într-un moment în care oficialii și diplomații UE sunt concentrați mai mult pe obținerea de noi locuri de muncă decât pe rezolvarea unor dosare importante.
În ultimii ani, Ungaria a fost un obstacol constant în interiorul UE, mai ales prin încetinirea eforturilor de a ajuta Ucraina și de a contracara Rusia.
Statele membre au mers însă mai departe, în încercarea de a preveni perturbările Budapestei, de a deschide negocieri de aderare - cu Ucraina și Moldova, spre exemplu - și de a aproba mai mult ajutor militar pentru Ucraina.
„Chiar dacă Ungaria ar dori să blocheze lucrurile sau să orienteze discuțiile într-un fel sau altul, nu vor fi atât de multe lupte legislative de încheiat”, susține Eric Maurice, analist politic la „European Policy Center”, un think tank cu sediul la Bruxelles.
În schimb, Budapesta s-ar putea concentra pe victorii retorice, în stilul MAGA. „Cea mai mare provocare în următoarele șase luni va fi să separăm zgomotul de impactul său real. Și, mă aștept la mult zgomot!”, afirmă Zselyke Csaky, cercetător principal la „Center for European Reform”, un think tank cu sediul la Londra.
Calul troian al rușilor
Viktor Orban a rămas apropiat de Rusia şi de preşedintele rus Vladimir Putin, cu care Occidentul a tăiat punţile de legătură după declanşarea războiului asupra Ucrainei. De altfel, Orban este considerat calul troian al rușilor în UE.
Mergând împotriva curentului, el a întărit constant legăturile politice şi economice ale ţării sale cu Kremlinul, iar Rusia rămâne o sursă-cheie pentru nevoile energetice ale Ungariei.
Preşedintele ungar dezaprobă, de asemenea, sancţiunile europene votate împotriva Rusiei şi încearcă să le relaxeze, fără a le bloca însă pe deplin.
În plus, el a calificat de mai multe ori invazia rusă împotriva Ucrainei drept „operaţiune militară”, reluând un eufemism impus de Kremlin pentru a evita să vorbească despre război.