Ce va fi nevoie pentru a atinge acest obiectiv ambițios? În primul rând, trebuie să abordăm parteneriatul UE-UA cu modestie. Africa este un continent la fel de mare ca Statele Unite, Mexic, China, Japonia, India și o mare parte din Europa la un loc. Cu 54 de țări și aproximativ 2.000 de limbi și cu o gamă diversă de oportunități și probleme, continentul nu poate fi tratat ca o entitate omogenă.
În al doilea rând, trebuie să fim realiști. Între afro-pesimism și afro-optimism, susțin afro-realismul. Înainte de a vorbi despre creștere economică și relații comerciale, Europa trebuie să demonstreze că poate contribui la pace, securitate și buna guvernare în țările africane. Înainte de a vorbi despre dividendul demografic, trebuie să recunoaștem și amploarea dificultăților pe care o creștere necontrolată a populației le poate crea în societăți. Până în 2030, 30 de milioane de tineri vor intra pe piața muncii din Africa în fiecare an. Pentru a genera locuri de muncă durabile pentru ei, educația de bază trebuie să fie o prioritate ridicată.
Mai mult, în sprijinirea tranziției globale către energia verde și dezvoltarea durabilă, trebuie să contribuim la asigurarea accesului la serviciile de bază pe un continent în care aproape jumătate din populație nu are energie electrică și trebuie să ducă zilnic o bătălie pentru accesul la apă și hrană. Și în timp ce ajutăm țările africane să-și dezvolte viitoarea capacitate de producție de vaccinuri, trebuie să contribuim și la accelerarea vaccinării în prezent. Peste 90% din populația continentului rămâne nevaccinată împotriva COVID-19.
Gândindu-ne la aceste probleme, noi europenii nu trebuie să facem greșeala de a crede că am putea impune o agendă Africii. Nici nu trebuie să ignorăm realitățile imediate și constrângerile pe termen scurt cu care se confruntă marea majoritate a africanilor. Acest lucru este valabil mai ales acum, când pandemia de COVID-19 a agravat fragilitățile continentului. În Sahel, insecuritatea crește odată cu instabilitatea politică. Cornul Africii, unde am văzut tranziții democratice promițătoare în urmă cu doar doi ani, este acum profund destabilizat. Și mai multe țări africane au intrat din nou într-o spirală a datoriilor.
Pandemia a mutat, de asemenea, competiția geopolitică din Africa dincolo de investiții și oportunități de afaceri, pentru a include valori și modele de guvernare. Ne confruntăm cu alți actori globali ale căror metode și agende sunt foarte diferite de ale noastre. Mulți dintre ei nu vor ezita să folosească campanii de dezinformare și alte forme de război hibrid pentru a submina influența europeană.
În ciuda acestor dificultăți, avem încă motive convingătoare pentru a dori să facem ca Europa să devină partenerul de încredere al Africii. Unul dintre motive este că problemele Africii sunt problemele noastre. Terorismul și insecuritatea nu cunosc granițe. Sahelul nu este atât de îndepărtat de Europa pe cât pare uneori; iar instabilitatea din Cornul Africii amenință una dintre cele mai importante rute comerciale ale lumii. Apoi, există schimbările climatice, care vor crea inevitabil noi valuri de migrație, deoarece distruge mijloacele de trai ale oamenilor și fac comunitățile acestora de nelocuit.
Scopul nostru este, de asemenea, motivat de multitudinea de oportunități de pe tot continentul. Economiile și societățile Africii sunt tinere și dinamice. Mai devreme sau mai târziu, îmbătrânita Europă va trebui să se bazeze pe acestea. Continentul are, de asemenea, o abundență de materii prime și un potențial imens atât de a implementa, cât și de a ajuta la producerea tehnologiilor de energie regenerabilă.
În sfârșit, trebuie să gândim în termeni geopolitici. Având în vedere că populația sa va ajunge la 2,5 miliarde până în 2050, Africa este o forță globală în creștere. Un parteneriat mai strâns ar permite Europei și Africii să exercite împreună o influență mult mai mare pe scena mondială, dând un impuls modelului de multilateralism pe care ambii parteneri îl susțin.
Pentru a reuși, vom avea nevoie de o agendă pozitivă bazată pe priorități comune. Fără a ocoli dificultățile, trebuie să ne concentrăm pe obținerea de rezultate concrete, rapide. Africa nu are nevoie de acte de caritate sau de “cascadorii mediatice”. Africa are nevoie de cooperare și parteneriate care să poată oferi efectiv o viață mai bună și prosperitate oamenilor săi.
În acest scop, UE va trebui să combine punctele forte ale statelor sale membre, ale instituțiilor financiare, ale băncilor de dezvoltare și ale agențiilor. Pandemia a dat substanță conceputului „Team Europe”, iar acest mod de lucru trebuie să devină un obicei pentru a evita o strategie fragmentată și toate problemele care vin odată cu ea.
În Africa, ca și în alte părți, UE are greutate numai atunci când părțile sale constitutive lucrează împreună. Aceasta include nu doar instituțiile și guvernele UE; societatea civilă și sectorul privat, de asemenea, trebuie să fie mai bine adaptate la dinamica de pe teren.
Viitorul Europei va fi modelat în mare parte de viitorul Africii. Acolo și în alte părți, trebuie să apărăm mai bine proiectul european demonstrând că valoarea adăugată a UE o depășește pe cea a altor puteri globale. Summitul din această lună trebuie să fie punctul de plecare pentru construirea unui nou parteneriat intercontinental.
Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, este vicepreședinte al Comisiei Europene pentru o Europă mai puternică în lume.
Traducere, adaptare și editare: Daniel Apostol, ClubEconomic