În Statele Unite, Donald Trump, presupusul candidat republican pentru alegerile prezidențiale din noiembrie, face amenințări sălbatice împotriva aliaților consacrați ai Americii, încurajând chiar și pe Putin să atace țările europene care nu cheltuiesc cel puțin 2% din PIB-ul lor pentru apărare.
Dacă Trump câștigă în noiembrie, probabil că ar fi sfârșitul NATO și al garanției de securitate americane. Europa ar fi complet singură, prinsă între un vecin imperial rus și o America izolaționistă de cealaltă parte a Atlanticului. Înrăutățind lucrurile, europenii continuă să se agațe cu disperare de o grupare moștenită de state naționale „suverane”, chiar dacă majoritatea sunt suverane doar pe hârtie, pentru că sunt prea slabi pentru a face față singuri realităților geopolitice actuale.
Situația necesită o mai mare unitate europeană: și anume, o politică externă comună, o capacitate militară comună, o umbrelă nucleară europeană și orice altceva care formează baza unei puteri suverane semnificative în secolul XXI. Europenii totuși nu sunt dispuși să accepte acest fapt.
Europa este prosperă din punct de vedere economic, avansată din punct de vedere tehnologic și științific și, în general, este un loc bun pentru a trăi (cu democrații puternice și statul de drept); dar nu este o putere majoră. Acesta este un statut pe care încă trebuie să îl obțină și trebuie să o facă rapid sub presiunea evenimentelor actuale. Pericolul clar și prezent pe care îl prezintă Putin aparent nu a fost suficient. Va face ceva în plus amenințarea suplimentară care emană de la Trump?
Judecând după experiența trecută, este ușor să fii pesimist în acest sens. Războiul Rusiei durează de doi ani, iar Europa încă nu s-a împăcat cu faptul că o mare putere urmărește din nou o agresiune imperială, prădătoare, împotriva unui vecin mai mic și pașnic. În afară de est-europeni și scandinavi, majoritatea oamenilor din majoritatea țărilor europene - inclusiv clasa politică - nutresc iluzii ancorate în epoca trecută a păcii de după 1989. Această mentalitate a avut consecințe în lumea reală. Europei îi lipsesc muniția, apărarea antiaeriană, echipamentul greu și aproape tot ce are nevoie Ucraina pentru a se apăra eficient. Și acum, există un risc tot mai mare ca asistența SUA pentru Ucraina să se încheie, din cauza stăpânirii izolaționiste a lui Trump asupra Partidului Republican.
Cu toate acestea, în Ucraina este mult mai mult în joc decât libertatea și suveranitatea propriului popor. Viitorul unei Europe democratice în sine este acum sub semnul întrebării. Putin dorește o revizuire teritorială la scară largă a hărții post-Război Rece, pentru a asigura predominanța Rusiei și a-i restabili statutul de putere globală. Va face tot ce este necesar pentru a atinge acest obiectiv și aproape sigur nu se va mulțumi să ia doar Ucraina. Rusia s-a transformat într-o economie de război, iar Europa trebuie să ia acest fapt în serios.
În ceea ce privește amenințarea recentă a lui Trump, nu ar trebui să fie o surpriză. În timpul primului său mandat, Trump le-a spus europenilor că judecă NATO ca fiind depășită, argumentând că a fost menținută în viață pe cheltuiala Americii și că SUA ar trebui să renunțe la ea. Răspunsul european de atunci a fost să se agațe nesăbuit de status quo, de parcă nimic nu s-ar fi schimbat. Acum, Europa trebuie să recupereze timpul pierdut în timp ce se pregătește pentru cel mai rău scenariu: o nouă inaugurare a lui Trump în ianuarie anul viitor.
Pentru o lungă perioadă, Uniunea Europeană s-a putut bucura de succesul pieței sale unice și al regulilor comune. Însă în fața amenințării imperiale emanate de Rusia și a pericolului de a fi abandonată de SUA, va trebui să devină o putere militară și politică în sine. Aceasta înseamnă intensificarea eforturilor coordonate de reînarmare pentru a-și îmbunătăți capacitatea de apărare și capacitatea de descurajare. UE trebuie să depună aceeași atenție și aceeași energie pentru obiectivul securității comune pe care le-a avut pentru modernizarea sa economică de succes.
Să nu ne păcălim: Putin și Trump - atât separat, cât și împreună - forțează o schimbare istorică de paradigmă în Europa. În timp ce prosperitatea și protecția socială rămân importante, securitatea Europei va trebui să fie prioritatea principală pe agendă pentru anii, și poate chiar deceniile care urmează.
În cel mai bun scenariu, alianța transatlantică rămâne în vigoare după alegerile din SUA. Dar nu ar trebui să pariem pe asta. Europa trebuie să se angajeze ferm să-și consolideze capacitățile de apărare, deoarece are un vecin care reprezintă o amenințare militară pe termen lung și pur și simplu nu poate avea încredere. Naivitatea europeană continuă s-ar putea dovedi fatală.
Joschka Fischer, ministrul de externe și vicecancelar al Germaniei între 1998 și 2005, a fost lider al Partidului Verzilor Germani timp de aproape 20 de ani.
Traducere, adaptare, editare: Daniel Apostol, ClubEconomic
Drepturi de autor: Project Syndicate.