La galeria Institutului Cultural Român din Berlin a fost vernisată expoziţia „Transylvania Retouched. A Matter of Landscape and Representation”. Proiectul expoziţional, curatoriat de Daniela Duca şi Virág Major şi organizat de ICR Berlin cu sprijinul Collegium Hungaricum Berlin, include poziții artistice contemporane ale unor artiști atât români cât și maghiari, prepoderent originari din Transilvania, care abordează tema reprezentării peisajului natural și implicațiile sociale și culturale ale acestor reprezentări.
„Transylvania Retouched” include lucrări ale artiştilor: Aladár Garda, Anca Benera & ArnoldEstefan, Zsolt Fekete, Károly Elekes, Lehel Kovács, Mircea Nicolae, Radu Băieș, Szabolcs Kisspál şi pune în evidență, de asemenea, materiale inedite (foto, video și text) din arhivele personale ale fondatorilor mişcării artistice land-art MAMŰ. Expoziţia investighează aspecte ale relației dintre practica artistică si peisajul transilvănean; peisajul ca spaţiu de intervenție artistică pe de-o parte și de contemplare pe de altă parte, ca spațiu „natural” pe de o parte, și ca spațiu medial pe de alta, ca spațiu idealizat, marcat de pitoresc, dar și ca spațiu al confruntărilor identitare și culturale.
Reprezentarea peisajului transilvănean ca un teritoriu pastoral, mitic, cu râuri şi munţi impresionanţi este reprodusă la nesfârşit în broșurile turistice și evocările celor care l-au locuit sau vizitat, conservând astfel fanteziile legate de peisajele pitoreşti şi romantice din secolul al 19-lea. Expoziţia aruncă o privire critică și asupra construcţiei acestui tip de reprezentare și substituie actul contemplării nostalgice, presupus “neutre”, cu metodologia unei nostalgii reflexive (Svetlana Boym), critice, fragmentare, uneori ironice, care încearcă să reconstituie procesul prin care peisajul şi-a pierdut propria lizibilitate, naturalizând o anumită construcţie socială ori culturală.
MAMŰ este un grup artistic de neo-avangardă, fondat în anul 1979 de artiștii Elekes Károly, Garda Aladar şi Arpad Nagy în Târgu Mureș/Marosvásárhelyi Numărând peste 60 de membri activi, cu precădere etnici maghiari, dar și români, grupul MAMŰ s-a dovedit deosebit de prolific în perioada 1979 - 1985. Aceștia foloseau mediul natural înconjurător, mai ales pe cel rural, din vecinătatea așa numitului Vizeshalmok, ca spaţiu performativ destinat intervenţiilor și acțiunilor artistice. Ritualurile performative și acțiunile artistice numeroase organízate de acest grup sunt puțin cunoscute publicului larg, deși ele dovedesc conexiuni interesante între neo-avangarda românească a anilor 70-80 și alte grupări artistice occidentale din aceeași perioadă. Aplecarea către cultura materială populară, ţărănească, precum şi ritualurile funebre cu caracter mitic-religios, reunind caracteristici creştine şi păgâne, particularizează arta practicată de MAMŰ faţă de alte practici similare din occident, care utilizau de asemenea natura şi mediul rural ca spaţii de creaţie (artiști precum Walter de Maria, Robert Smithson, Michael Heizer, Richard Long).
Anca Benera (n. Constanța 1977) și Arnold Estefan sunt colaboratori care au început să lucreze împreună în 2011. Aceștia folosesc o gamă largă de mijloace de exprimare, de la instalație și desen la video și performance, proiectele lor reflectând lumea în funcție de metodologii deja studiate, pentru a descoperi modelele invizibile aflate la baza anumitor naraţiuni istorice, sociale sau geopolitice, subliniiind contradicții specifice, idei și explicații care defnesc lumea, fără a fi vreodată puse sub semnul întrebării.
Lucrarea lor Isa, por ës homou vogymuk pornește de la modelul unui monument funerar din lemn care se regăsește în partea sud-estică a Transilvaniei și răspândit recent în Ungaria ca pandant al politicii de extremă dreaptă. Elementele sculptate pe acest stâlp funerar corespundeau biografiei și statutului social al persoanei decedate, dar în prezent sunt percepute în strânsă legătură cu retorica naționalistă maghiară. Artiștii crează un monument alternativ, înlocuind simbolurile naționaliste cu simboluri pacifiste, care invită la toleranță și incluziune.
Elekes Károly (n. Cristuru Secuiesc/ Székelykeresztúr, 1953) este unul din membrii fondatori ai MAMÜ. Károly se poziționează între neo-avangardă și artă folk. După etapa intensă de creație în cadrul grupului Mamü, Károly emigrează în Budapesta, unde decide să renunțe la orice act artistic mimetic și pretins ”original”. Ca atare se dedică practicilor de apropriere artistică. Astfel, pictorul intervine în tablouri vechi, anonime, create de amatori, adăugându-le propriul său stil pictural. Astfel, un nou tip de intervenție în peisaj devine emblematică, de data aceasta nu în peisajul natural ca în prima sa etapă de creație, ci în peisajul reprezentat. Expoziția va revizita practici mai vechi și mai noi din practica artistică a lui Elekes Károly și va face vizibile părți din arhiva personală a acestuia, care documentează intervențiile artistice în peisaj ale grupului MAMŰ din perioada lor transilvăneană.
Kovács Lehel (n. Sfântu Gheorghe/ Sepsiszentgyörgy, 1974) este un pictor peisagist, membru al grupului MAMÜ de după 1991 și membru al Elesd Group. Lehel locuiește și pictează în Germania. Pictează peisaje de dimensiuni reduse, scene de natură în care intervenția umană este vizibilă, producând un impact puternic. Peisajele transilvănene dețin un rol predilect în practica sa.
Mircea Nicolae (n. București. 1980) este artist și curator a cărui practică artistică se concentrează pe cercetarea structurii economice și socio-politice a Bucureștiului. Prin intervenții anonime în spațiul public, documentate fotografice sau video, analizează consecințele sociale ale consumului, legislației urbanistice și producției arhitecturale. Proiectul său „Oare munții știu?” revizitează arhiva personală a artiștilor Ion Râmnic și István Mihály, încercând să reintroducă în circuitul cultural local și național activitatea acestora. Cei doi artiști din Târgu Mureș aparțin generației anilor ’70, fiind formați în jurul scenei locale coagulate de grupul MAMÜ.
Radu Băieş (n. 1988) trăiește și lucrează la Cluj-Napoca și este absolvent UAD. Pictează peisaje misterioase nocturne din mediul rural transilvănean. Printre principalele expoziții la care a participat se numără: „The Cutting Edge 2”, Group Show, Museum of Art, Cluj- Napoca, România (2013); „Body Unnatural”, Group show, NUNU Fine Art Gallery, Taipei, Taiwan (2015); 4 Spaces, „Common ground” Group show, Instituto Romeno di cultura e Ricerca Umanistica di Venetia, Italia (2016); „The Exquisite Corps Drink the New Wine”, group show, Galeria Sector 1, București, „Cosmic Green Solitude”, duo show, ART+Text, Budapest (2017); „The Great Journey”, solo show – Galeria Sector 1, București (2018);
Kisspál Szabolcs (n. Târgu Mureș/ Marosvásárhely 1967) s-a născut în Târgu Mureş și este stabilit în Budapesta. Lucrează cu diverse mijloace de exprimare, de la fotografie la film, instalații, obiecte și intervenții publice. Principalul său interes este punctul de intersecție dintre noile forme de media, artele vizuale și problemele sociale. În prezent predă la University of Fine Arts din Budapesta. Înainte, a fost director de studio la Academy of Fine Arts and Design din Bratislava, Slovacia din 2013 până în 2015.