Pentru artistul plastic Daniela Isache, anul 2017 continua cu noi realizari artistice importante. Recent, operele sale au fost evidentiate la Bienala Internationala de Arta “Arca Di Noe” (21-30 iulie), care a avut loc in Castello Aragonese di Taranto, Italia. In special lucrarea sa intitulata “Structura neterminata” a fost foarte apreciata de publicul prezent la vernisaj. Dace asemenea, pictura denumita “Clovn” a fost evidentiata la Galeria “Caminul Artei “ ce a avut loc nu demult, la Bucuresti. “Portret de barbat” si “Cautare”, doua importante picturi ale sale sunt, de asemenea, apreciate de public. Dar sunt si alte picturi care se bucura de success de public la fel de fel de expozitii la care participa, cum este cea de la Festivalul International al Educatiei Iasi, ce s-a incheiat in iunie, dar si evenimentul plastic intitulat „Dragobete Art. Ro”, desfasurat cu cateva luni in urma. Criticii de arta nu intarzie sa apara cu caracterizari extrem de pozitive privitor la creatia sa. Iata care este parerea istoricului de arta francez Cécile Bouscayrol: “Daniela Isache este un pictor care a descoperit si a inteles ca pictura expresionista a salvat-o de suferinţa realitatii, evocata in tablourile sale. Marturiile sale in favoarea Expresionismului si experienta dobandita de artista au indreptat-o spre stapanirea sentimentelor transmise. Suferinta se transforma intr-o conceptie clarvazatoare in lucrarile sale, fara a se supune totusi unei viziuni conventionale. Pictura expresionista incita la emotii, ea place sau nu, dar ea nu ne poate lasa indiferenti. Pictura Danielei Isache prezinta portrete, corpuri umane, adesea parti ale corpului uman, precum pieptul irigat de vase albastre, ca in tabloul Tors de femeie, numeroase piese asamblate printr-o legătura vegetala (Ciotul, Radiografie) sau metalica (Complementaritate). Exista in creatia Danielei Isache si portrete neobisnuite prin culoarea paletei sale. Adaugarea albului atenueaza agresivitatea expresiei fetei. Transcrierea sentimentului de reconciliere este elaborata si convingatoare. Omul absorbit de ganduri ne aminteste de intrebarea lui Paul Gaugain “De unde venim, cine suntem, incotro mergem?” (Împacare). In pictura artistei, liniile de culoare inchisa, care incadreaza chipurile, accentueaza franchetea expresiei, profilurile apropiindu-se de ideea de masca (Vas spart ). Exagerarea agresiva a culorilor ne indreapta spre o lectura plina de enigme in raport cu interpretarea foarte personala a lumii de catre artista. Viziunea deformata a realitatii, propusa de Daniela Isache, ne face sa ne punem intrebari despre eul nostru, omniprezent in fiintele umane. Expresionismul devine atunci un abil subterfugiu care traduce nelinistea resimtita fata de o lume crudă”, a spus respectatul istoric de arta francez. In aceeasi nota, criticul de arta italian Alfredo Pasolino: “La pictorita Daniela Isache remarcam un expresionism contorsionat, in maniera lui Otto Dix, si o foarte buna creativitate. Tablourile artistei au game tonale fauve, antropologii portretistice caricaturale, predominant expresioniste, combinate cu morfologii vizuale ale eului interior, dialoguri ale aparentelor; diferitele nuante sufletesti, tumultoase ale nelinistii permit o analiza introspectiva postimpresionista, revelata de contururile puternice, al caror eu este .....altcineva (de genul “Je est un autre” al poetului francez Rimbaud). Culorile sunt perfect acordate in ton cu starile psihice, senzatiile traduse printr-un limbaj coloristic inconstant, iar starile sufletesti decantate in distorsiunile trasaturilor figurale feminine ale caror valenta expresiva releva o profunda conotatie a femeii cu un caracter puternic, reflectie in oglinda a compozitiei sale antropomorfe”.
Valentin Ciuca despre Daniela Isache: “artista creaza realitati paralele, personalizate”
Si nu in ultimul rand respectatul critic de arta roman Valentin Ciuca remarca talentul artistei: «Tensiunile prezente in pictura Danielei Isache sunt adesea starea ce declanseaza un fel de delir; in plan fizic, pictura nu devine neaparat un capat de drum. In fapt, artista iscodeste, cel mai adesea, invizibilul si creeaza ea insasi realitati paralele, personalizate, in raport cu fictiunile la care are acces. Legatura dintre maladiile veacului, cum stim, intra in zona sociala, cu conditia de a sugera cate ceva despre universul de langa noi. Un univers atat de amestecat, miraculos uneori si terifiant alteori, incat se repeta matematic un intratabil mal de siècle”, a spus Valentin Ciuca.
Iar in incheiere, un fragment dintr-o cronica elogioasa a criticului Gheorghe Macarie: “Intr-o lume in care nu o data, manifestarile plastice au inceput sa semene intre ele, lucrarile Danielei Isache sunt indatorate artistic doar expozantei insasi. Viziunea Danielei Isache este una de un tragism sfasietor cu implicatii profund durerose in destinul personajelor sale, dar si in intregul lor areal afectiv-spiritual. Masca (aproape nu exista personaj din plastica expozantei care sa nu fie dotat cu asa ceva) poate deveni, in acest context, un scut defensiv, dar am unilateraliza si minimaliza fenomenul daca l-am reduce doar la aceasta ipostaza. Omniprezenta in creaţia artistei, masca poate fi simbol si instrument al disimularii, consecinta perfidiei ori atestat al lipsei curajului de a-ti dezvalui propria-ti identitate, hipertrofiere pana la grotesc a dominantelor de caracter sau semn al unei integrari silite in nivelarea (''globalizarea'') sociala».
“Autoportret”
Daniela Isache s-a pe 28 iunie 1958 in Iasi. Dupa absolvirea Facultatii de Filologie din Iasi, efectueaza ani la randul studii libere in atelierul pictorului Ion Neagoe. Devine apoi membra a Uniunii Artiştilor Plastici din Romania, sectia Pictura. A avut expozitii personale si in colaborare anuale, extrem de numeroase, de-a lungul timpului, fiind si premiata: in 2010 a primit Premiul al III-lea la concursul organizat de Fine Art America (Online Gallery) Abstract Portrait Contest. Artista are numeroase lucrari in muzee: Muzeul Casa Pogor, Iasi, Casa Scriitorilor, Chisinau (Republica Moldova) si in colecţii particulare din Romania, Germania, SUA, Spania, Republica Moldova. In 1994, alaturi de sotia pictorului, a contribuit substantial la editarea jurnalului pictorului Ion Neagoe (maestrul sau) intitulat “Timpuri amestecate” (Editura Cronica, 1994) si la volumul de reflectii “Culorile tainuite in noi” (Editura Cronica, 1996), de acelasi autor. In 2011 de notorietate europeana, si nu numai, a fost selectarea si prezentarea tabloului sau “Omul din adancuri” in filmul Erik Zamani/ Time of the Plums, regizat de Sezen Kayhan (Turcia).