“Spectacolul contemporan este un eseu în imagini. Spațiu al ideilor, spațiu sonor, spațiu al cuvântului. Regizorul este un eseist care vorbește în imagini. Obișnuiesc să dezbrac actorul. În general, actorii buni cu care am colaborat mai avuseseră performanțe. Eu știu cât de greu le vine să iasă dintr-un rol. Majoritatea riscă să se manierizeze după un succes.
Îmi plac actorii care își simt limitele și pentru care personajul înseamnă competiție cu sine, un nou salt mortal.
Actorul și regizorul, inseparabilă făptură, perfectă și strălucitoare a echilibrului universal.
Pentru mine, întâlnirile cu actorul trebuiau să fie ca niște scântei, ca în viață, ca în dragoste. Pentru asta e nevoie de sinceritate, de dăruire totală”, mărturisea Cătălina Buzoianu.
Actorii oamenii de teatru o plâng pe Cătălina Buzoianu, care a fost înmormântată la Cimitirul Bellu din București marți, la ora 12.00.
Ea a influențat cariera unor mari regizori, printre care Mihai Mănuțiu și Alexandru Dabija. Cătălinei Buzoianu i se datorează venirea în România a lui Yuri Kordonsky, care, la dispariția ei, scria: “Regret că nu am mai putut bea împreună un alt pahar de șampanie”.
Marina Constantinescu, ca director al Festivalului Internațional de Teatru, sublinia: “Este greu să uiți ce a făcut marea regizoare ca profesor, om de carte, de cuvânt, de verb, dar mai ales ca regizor de teatru și de operă”.
Valul de iubire și recunoștință a actorilor cu care a lucrat este incomensurabil, Cătălina Buzoianu fiind un model viu, impregnat de inteligență, de rafinament, de eleganță.
Alături de Cătălina Buzoianu simțeai că în lumea teatrului nu este totul pierdut și nici în lumea noastră, de zi cu zi.
Horațiu Mălăele afirma: “Cătălina a fost zâna mea cea bună”.
Maia Morgenstern: “Mi-a format gustul pentru teatru și percepția asupra acestei arte”.
Dragoș Buhagiar o considera “un deschizător de drumuri", iar Mănuțiu – “o regizoare strălucită".
Ana Olaru se destăinuia: “E mama mea din teatru... o legendă în armură de argint rar”.
Mesajul UNITER
In memoriam Cătălina Buzoianu (13 aprilie 1938 – 3 august 2019)
UNITER își exprimă imensul regret la plecarea dintre noi a regizoarei Cătălina Buzoianu – o mare personalitate a culturii române care, prin propunerile sale artistice și prin activitatea susținută dedicată învățământului teatral și scenei, în integralitatea ei, a influențat profund teatrul românesc în ultimii 50 de ani.
A cucerit culmi pe tărâmul artei teatrale, suport fiindu-i credința în profesiunea pe care și-a ales-o și căreia i s-a dedicat zeci de ani. A creat peste 100 de spectacole mari – amprente pe memoria publicului. A cugetat asupra teatrului prin comunicări, conferințe, ateliere, dialoguri, susținute aici și în diverse țări, dar și lăsând în volum bucăți de „file îngălbenite” din caietele sale de regie, de „file albe pentru viitor”, descriind totodată „itinerarii teatrale” sau aducând „omagii” oamenilor din viața sa. A scris fascinant despre teatru, despre zeii lui, despre muze. A descoperit artiști – fie că i-a căutat, fie că i-a găsit întâmplător; pe mulți i-a format, cu mulți a mers până la răscruci de drumuri. A învățat de la unii și i-a învățat pe alții. Erudiția ei înmagazinează tezaure ce țin de această artă considerată efemeră…
După absolvirea Facultății de Teatru a ajuns la Iași, la Național, unde, după cum mărturisea, a fost foarte fericită, căci „am făcut multe spectacole, unele incredibile, printre care şi «Bolnavul închipuit» sau «Istoria ieroglifică»”. În acea perioadă, 1970-1975, a pus în scenă texte și la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Apoi a plecat de la Iași la București, unde a montat la Teatrul Bulandra, la Teatrul Mic, dedicându-se și pedagogiei la Institutul de Teatru și Film, școala în care a rămas vreo trei decenii.
A lăsat urme frumoase şi la Studioul Casandra: în 1979, a pus în scenă, cu studenţii, „Romeo şi Julieta” de Shakespere, cu Adrian Pintea. Acel spectacol s-a jucat în Anglia la un festival, iar după reprezentație Pintea a fost dus de public pe braţe, de la teatru până la hotel.
Cu totul specială pentru Cătălina Buzoianu a fost „epoca” Teatrul Mic. Între 1979 și 1985, în calitate de prim-regizor permanent, a înregistrat aici succese remarcabile.
Publicul își amintește de „Să-i îmbrăcăm pe cei goi” de Pirandello, „Maestrul şi Margareta” de Mihail Bulgakov, „Yvona, principesa Burgundiei” de Witolt Gombrowicz, „Dama cu camelii” de Alexandre Dumas ș.a.
A revenit la Teatrul Bulandra (din 1985, regizor permanent). Dacă în 1975 aici făcuse „Hedda Gabler” de Ibsen, când a revenit a montat „O dimineaţă pierdută”, după romanul Gabrielei Adameșteanu, un succes teatral despre care se vorbește și astăzi. Au urmat, mai târziu, „Uriașii munților” de Pirandello, „Merlin” de Tankred Dorst, „Patul lui Procust”, după Camil Petrescu, „Copilul îngropat” de Sam Shepard, „Petru” de Vlad Zografi; „Mutter Courage” de Bertolt Brecht.
A continuat și la Mic – unde înainte făcuse istorie – cu alte titluri, printre care „Pescărușul” de Cehov, „Spirit” de Margaret Edson, „Lolita” de Vladimir Nabokov, „Cum gândește Amy” de David Hare, „Furtuna” de Shakespeare.
Dar în 1990 i s-au deschis ușile și în alte teatre: la Theatrum Mundi a regizat „Teatru descompus” de Matei Vișniec, „Levantul”, după Mircea Cărtărescu; la Comedie – „Fuga” de Mihail Bulgakov; la Teatrul Levant – „Pelicanul” de August Strindberg; la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila – „Chira Chiralina” și „Mediterana”, după Panait Istrati; la Teatrul Evreiesc de Stat – „Golem” de Leivik; la Teatrul Dramatic din Constanța – „Penthesyleea”, după Kleist. A montat și în Polonia, Israel, Franţa.
„Lucrurile se fac până la capăt sau nu se fac deloc.” – declara regizoarea Cătălina Buzoianu în 2010, când își declara oficial retragerea de pe scena românească. Dar artistul, omul Cătălina Buzoianu a rămas permanent aproape de fenomenul teatral al ultimilor ani, urmărindu-l și colaborând ocazional cu artiști din mediul independent.
A educat și pregătit cu exigenţă şi, în acelaşi timp, cu multă căldură umană generaţii de regizori, printre ei Mihai Măniuțiu și Alexandru Dabija. De adăugat că acestui minunat om, care este Cătălina Buzoianu, i se datorează venirea în România a regizorului Yuri Kordonsky.
A scris trei cărți: „Novele teatrale”, „Vaporul interior” și „Mnemosina, bunica lui Orfeu”.
Ultimul spectacol coordonat artistic de distinsa doamnă Cătălina Buzoianu a fost în 2018 „A(m) iubi(t) iubirea” – un florilegiu din poeziile Ninei Cassian, jucat la Muzeul Literaturii Române din București.
A fost premiată, înainte de 1989, în ţară – Premiul Academiei Române, dar şi în străinătate – în Anglia, Polonia. După 1990 a obținut mai multe premii anuale UNITER, premiul pentru întreaga activitatea regie, precum și premii la Festivalul Național de Teatru, unde i s-au jucat mai multe spectacole. In 2018, a fost decorată de președintele României cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Comandor, la propunerea Festivalului Național de Teatru.
Din respect, admiraţie și consideraţie pentru această mare personalitate a culturii române care a influențat profund scena autohtonă în ultimii 50 de ani, Festivalul Naţional de Teatru i-a dedicat regizoarei Cătălina Buzoianu ediţia cu numărul 28.
Omagiu Cătălinei Buzoianu, la TVR
Televiziunea Română îi aduce un omagiu Cătălinei Buzoianu, unul dintre cei mai importanţi regizori de teatru din România, printr-o serie de producţii dedicate.
Sub genericul "In memoriam Cătălina Buzoianu", TVR 3 difuzează luni, de la ora 21.00, „Nocturne” - emisiune - reverenţă în faţa valorilor şi a verticalităţii morale şi profesionale - care a avut-o ca invitat, în una dintre ediţii, pe marea regizoare.
Sâmbătă, 10 august, de la ora 20.00, TVR 3 va difuza piesa de teatru „Dimineaţa pierdută” (I), dramatizare de Cătălina Buzoianu după romanul cu acelaşi nume, urmând ca partea a II a să fie difuzată, duminică, 11 august, de la ora 20.00
Tot în amintirea sa, marţi, TVR 2 va difuza, de la ora 17.00, sub genericul Teatrul Naţional de Televiziune, piesa „Romeo şi Julieta” (1978). Spectacolul a fost realizat în anul 1978 cu absolvenţii de atunci ai IATC. Regia i-a aparţinut Cătălinei Buzoianu. Spectacolul a fost multipremiat la Festivalul de Teatru studenţesc de la Durham, Marea Britanie, din 1979. Chiar dacă a fost înregistrat, spectacolul nu a fost difuzat niciodată, mai mult, niciunul dintre protagonişti nu l-a văzut şi nu credea că mai există. Televiziunea Română l-a descoperit în arhiva sa.
Cătălina Buzoianu are peste 100 de piese montate în ţară şi în străinătate, activitatea sa artistică fiind recompensată cu numeroase premii.
Din respect şi consideraţie pentru această mare personalitate a culturii române care a influenţat profund scena teatrului românesc, TVR1 a difuzat, duminică, 4 august, piesa „Trenul din zori nu mai opreşte aici". Difuzat sub genericul Teatru Naţional de Televiziune, un proiect Casa de Producţie TVR, spectacolul este o adaptare tv după piesa lui Tennessee Williams „The Milk Train Doesn't Stop Here Anymore".