Proiectul pornește din experiențe personale și din dorința de a duce mai departe moștenirea tatălui său, Adrian Borțică, multiplu campion la automobilism, plecat dintre noi în urmă cu aproape 5 ani. Construit la întâlnirea dintre două pasiuni, pentru motorsport și pentru cinematografie, filmul urmărește drumul unui tânăr care încearcă să înțeleagă, din interior, lumea în care a trăit tatăl său și să transforme pierderea într-un parcurs propriu. Filmat în mare parte în spații personale și pe circuitul de la Adâncata, cu mașini din colecția familiei, „Cursa Destinului” îmbină amintiri și replici din discuțiile lui Andrei cu tatăl său, integrate în poveste. În interviul de mai jos, Andrei Borțică vorbește despre începuturile sale în film, despre relația cu tatăl său și despre felul în care această legătură continuă astăzi, prin cinema și printr-o colecție impresionantă de mașini.
Jurnalul: Dintre cele trei roluri pe care le-ai avut în acest film, scenarist, regizor și actor, în care te-ai simțit cel mai bine?
Andrei Borțică: În toate trei. Nu pot să aleg unul singur. Pasiunea pentru scris am descoperit-o în clasa a XII-a, când aveam de lucrat la compuneri libere. La început mi-a fost greu să-mi pun gândurile pe pagină, dar cu ajutorul profesoarei mele de română am început să prind încredere și să-mi placă să construiesc povești. De acolo au venit toate.
Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru film? Îți amintești primul contact real cu filmul, din copilărie?
De la 5 ani am vrut să fiu actor. Când eram mic nu doar mă uitam la filme, le și jucam. Îmi plăcea să învăț replici și să le joc, cu ai mei. A început ca o joacă, de la grădiniță, la serbări, apoi a continuat cu experiențe mai serioase. Am început să studiez actoria, am făcut parte și în niște trupe de teatru, în niște concursuri de teatru și festivaluri.
Ce rol a avut tatăl tău în apropierea ta de film?
Ne uitam împreună la filme și vorbeam despre ele. Îmi explica de ce un regizor a ales o anumită soluție. Ne uitam mult la filme de acțiune, la James Bond, Jason Bourne, westernuri. În pandemie stăteam de dimineața până seara și discutam despre filme. Pasiunea mea pentru cinema s-a format și din relația asta cu el.
Cum a continuat drumul tău spre cinematografie?
După bacalaureat voiam să dau la UNATC și am început să studiez. Am văzut câte 60 de filme într-o lună. Am trecut cu bine de prima probă, dar după aceea a murit tatăl meu. Am ajuns la probă, dar m-am încurcat total, chiar dacă am știut despre filmul pe care mi l-au dat, așa că am pierdut admiterea. A fost un moment în care m-am blocat complet. După aceea am luat-o de la capăt. Am mai văzut filme, m-am pregătit din nou și am dat la Universitatea Hyperion. M-am simțit apreciat și aici s-a născut și pasiunea pentru regie.
Seriozitatea, cea mai importantă moștenire
Dacă te gândești perioada în care tatăl tău și-a insuflat această pasiune și cea pentru curse auto, ce îți revine cel mai clar în minte din relația voastră?
Faptul că făceam lucruri împreună, fără presiune. Fie că era vorba de filme sau de curse, exista mereu o atenție la detalii și la cum se construiește ceva. Era foarte implicat.
Ce simți că ai moștenit cel mai mult de la el?
Seriozitatea. Puterea de a duce lucrurile până la capăt, indiferent de obstacole și mai ales atunci când un lucru este important. Am fost cu el și la un accident destul de dur pe circuit. Mașina s-a dat peste cap, dar reacția lui a fost simplă: „Am pățit-o. Hai să continuăm.” Avea puterea aceasta, nu rămânea blocat în moment. Asta am preluat și eu, dar mai târziu.
Dialogurile din film, replicile tatălui
Pe 21 aprilie lansezi în cinematografe o producție dedicată memoriei lui. Cum se regăsește relația voastră în filmul „Cursa Destinului”?
Foarte direct. Dialogurile mentorului din film sunt, de fapt, replicile reale ale tatălui meu. Tot ce spune personajul Puiu sunt lucruri pe care le-am auzit de la el: cum să iau virajele, cum să intru pe interior, cum să controlez mașina. Nu am construit artificial aceste lucruri. Ele erau deja parte din mine și le-am pus în film exact așa cum le-am trăit.
Cum au decurs filmările, care a fost bugetul și cât de mult ai folosit experiența reală din curse?
Producția s-a filmat în 22 de zile, în mare parte în spațiile mele personale, iar scenele de curse au fost realizate pe circuitul de la Adâncata, cu mașini din colecția noastră. Bugetul total a fost în jur de 500.000 de euro. Pentru mine era important să fie cât mai aproape de realitate, pentru că experiența mea din curse era deja parte din poveste.
Mustangul lui Paul Walker, din„Fast & Furious”, în colecția familiei Borțică
Pe lângă meseria de pilot de curse, tatăl tău a fost și foarte pasionat de mașini. Cum arată acum colecția ta? Ce a început tatăl tău și ce continui tu astăzi?
Colecția a început cu tata, iar după ce el nu a mai fost printre noi, am simțit că trebuie să o duc mai departe. Nu doar să păstrez mașinile, ci să continui pasiunea lui. Astăzi vorbim despre o colecție de aproape 60 de automobile, dintre care 36 sunt de epocă. Printre ele se află un Maserati care a aparținut lui Benny Andersson din trupa ABBA, achiziționat de tatăl meu la o licitație în America, un Jaguar Mk care i-a aparținut regizorului Sergiu Nicolaescu, un Ferrari 328 GTS care a apărut în filmul „Polițist din Beverly Hills”, dar și Mustangul condus de Paul Walker în „Fast & Furious”. În colecție mai există o replică Chevrolet Task Force tow truck a personajului Bucșă din „Cars”, un BMW E30 M3, dar și un Ferrari 308 GTSi care a aparținut lui Miles Davis. Pe lângă acestea, sunt aproximativ 36 de modele moderne, printre care Corvette C8, Corvette Z06, singura din Europa, Bentley Flying Spur, Rolls Royce Ghost sau Mercedes C63 AMG Final Edition. Toate aceste mașini nu sunt doar expuse, ci fac parte din povestea filmului „Cursa Destinului”, unde apar în diferite scene. Pentru mine, colecția nu este despre acumulare, ci despre continuitate. Fiecare mașină duce mai departe o parte din ce a început tata.
Ai avut momente neașteptate pe platou, în timpul filmărilor cu cascadorii?
Da, chiar am avut! Într-o scenă pe circuit am încurcat pedala de frână cu accelerația și am intrat într-un Ferrari. S-a avariat puțin bara, dar am păstrat momentul în film. La final, a apărut și o furtună reală, care nu era planificată, dar care a dat o forță foarte mare scenei. Sunt genul de lucruri pe care nu le poți controla, dar care ajung să ajute filmul.
Cascadorii credibile, dar sigure
Cum a fost lucrul cu echipa, mai ales în scenele de acțiune?
A fost o muncă de echipă foarte serioasă. Am avut coordonator de cascadorii, iar toate scenele au fost gândite astfel încât să fie sigure, dar și credibile. Pentru mine era important ca totul să rămână autentic.
Din distribuție face parte actorul Andrei Miercure, care este pentru tine mai mult decât un partener de platou. Ce rol a jucat în acest proces și în formarea ta?
Un rol foarte important. Este mentorul meu și unul dintre oamenii care m-au format ca actor. Am lucrat mult împreună pe dicție, pe construcția personajelor, pe naturalețe. Relația noastră nu e doar profesională. M-a ajutat să capăt încredere că pot duce mai departe această meserie și să construiesc rolurile cu mai multă claritate. Îl admir foarte mult pe Andrei încă de când eram mic și îl consider un reper profesional, am fost foarte fericit când mi-a devenit meditator și prețuiesc foarte mult prietenia noastră.
Dacă ar fi să rezumi totul, filmul, parcursul tău și relația cu tatăl tău, într-o singură idee?
Că nimic nu se oprește. Tot ce fac acum, filmul, mașinile, tot vine din relația cu el. Și, într-un fel, continuă.
Familia deține o colecție impresionantă de mașini de epocă
După moartea tatălui său, Andrei s-a apropiat și mai mult de universul mașinilor, a început să participe la curse, să petreacă timp în garaj și să învețe mecanică, pas cu pas, cu dorința de a continua un drum deja început în familie. „Tata a vrut mereu să-i urmez pasiunea. În timpul vieții lui eram mai sceptic, mi-era mai frică. Dar după ce el a dispărut, au început să-mi placă foarte mult mașinile”, spune Andrei, care în prezent deține o colecție amplă de automobile, achiziționate de tatăl său și ulterior completată de el, formată din 70 de mașini, dintre care 36 de epocă. Printre acestea se numără și un Maserati care a aparținut artistului Benny Andersson de la trupa ABBA, achiziționată de Adrian Borțică la o licitație în America, un Jaguar Mk al regizorului Sergiu Nicolaescu, un Ferrari 328 GTS care a apărut în filmul „Polițist din Beverly Hills”, Mustangul condus de actorul Paul Walker în „Fast & Furios”, o copie Chevrolet Task Force tow truck a mașinii Bucșă din filmul animat „Cars”, alături de un BMW E30 M3, și Ferrariul 308 GTSi care a aparținut lui Miles Davis și de aproximativ 36 de modele moderne, printre care Corvette C8, Corvette Z06 - singura din Europa, Bentley Flying Spur, Rolls Royce Ghost, Mercedes C63 AMG final edition, toate putând fi văzute în filmul „Cursa Destinului”.
Prima mașină cumpărată din banii proprii, obținuți din festivalurile de film, a fost un BMW din 1993, cu care Andrei a traversat Europa și a participat la curse. Modelul are o încărcătură specială, fiind legat direct de pasiunea tatălui său pentru istoria BMW-urilor și pentru motorsport. Un loc central și în film îl ocupă BMW-ul E30, prima mașină recondiționată complet de Andrei. Restaurarea nu a fost un gest simbolic, ci un proces tehnic asumat, realizat prin implicare directă. Recondiționarea mașinilor este, pentru el, o formă de continuitate: stă în garaj, urmărește fiecare etapă, învață mecanică și tratează automobilele ca pe mecanisme vii. „Urmez acum pasiunea lui tata, să le recondiționez. Să stau în garaj când se repară, să înțeleg mecanică. Este, de fapt, pasiunea tatălui meu dusă mai departe”, explică el.
Povestea din film - o aventură inițiatică
„Cursa destinului” spune povestea unui tânăr de 21 de ani, care primește de ziua lui un cadou neașteptat din partea mamei sale: o mașină de curse identică cu cea a tatălui său, fost campion, alături de combinezonul și casca acestuia. Gestul devine punctul de pornire al unei decizii care îi va schimba viața. Hotărât să calce pe urmele tatălui său, personajul își propune să intre în lumea curselor. Cu ajutorul unui mecanic bătrân, fost antrenor al tatălui său, și al lui Dani, un pilot experimentat, Andrei pornește într-o aventură inițiatică plină de provocări, orgolii, prietenie și rivalitate. Într-o lume dominată de viteză, presiune și emoții intense, Andrei trebuie să facă față nu doar obstacolelor tehnice și competiției acerbe, ci și propriilor slăbiciuni. Rivalitatea cu arogantul Salvatore ajunge în punctul în care răzbunarea pare să fie singura soluție. În ciuda accidentelor, eșecurilor și certurilor, echipa improvizată formată din Andrei, Dani și mecanicul său luptă contracronometru pentru a dovedi că visul merită fiecare sacrificiu.