“Ocean de inspiraţie” este titlul Festivalului dei Due Mondi de anul acesta, ce se defăşoară într-un spaţiu deschis, fără graniţe, în care artele îşi găsesc izvoarele de inspiraţie şi legăturile reciproce de-a lungul istoriei şi dincolo de timp.
Afişul Festivalului, sub semnul oceanului, este semnat de fotograful american apreciat în întreaga lume pentru stilul său inconfundabil, David Lachapelle.
Festivalul a fost fondat în 1958 de compozitorul Gian Carlo Menotti care a ales Spoleto ca loc ideal pentru o manifestare menită să celebreze arta sub toate formele ei. De atunci au fost puse în scenă spectacole memorabile care au făcut din el o întâlnire prin excelenţă, datorită fermentului cultural de pe o parte şi de pe cealaltă a Oceanului. Au ajuns la Spoleto cei mai mari protagonişti ai cinema-ului şi ai scenei teatrale, dansatori şi coregrafi celebri, poeţi, dramaturgi, scriitori.
Festivalul de anul acesta propune oaspeţi internaţionali şi mari nume ale scenei italiene, de la Marisa Berenson şi Jean Paul Gautier la Adriana Asti şi Lucinda Childs, de la modelul Eva Riccobono la dirijorul Daniele Gatti, regizoarea Emma Dante, dar şi Stefano Bollani, Vinicio Capossela…
Dansul este reprezentat de Baletul Naţional Olandez, cu un spectacol-omagiu coregrafului de renume mondial Hans Van Manen, dar şi de balerinii-elevi ai renumitei Şcoli-Atelier Rudra Béjart din Lausanne, fondată de Maurice Béjart.
Hans Van Manen, în vârstă de 86 de ani, este cel mai important coregraf olandez. Parcursul lui artistic este presărat de o mulţime de evenimente: schimbări de direcţie, pasiuni fulminante pentru un subiect sau altul, succese şi recunoaşteri.
Balerin, coregraf şi fotograf apreciat, s-a jucat fără încetare, punându-şi la încercare talentul, dar ancorat într-un singur domeniu. Baletele sale, fruct al unei savante combinaţii de tehnică academică şi dans modern, de ironie şi senzualitate, se află în repertoriul a peste 50 de companii din întreaga lume, printre care, Mariinski Ballet, Tetrul Bolşoi şi Opera Naţională din Paris. Mai mult de 120 de titluri create din 1957, când şi-a făcut debutul de coregraf cu Feestgericht. Din 1961, a lucrat alternativ cu două mari companii olandeze: Nederlands Dans Theatre, al cărei co-director a fost, şi Dutch National Ballet al cărui coregraf în rezidenţă este în prezent. Compania, condusă din 2003 de olandezul Ted Brandsen, s-a născut în 1961 prin fuziunea Amsterdam Ballet cu Dutch National Ballet şi de atunci atrage atenţia numeroşilor coregrafi şi oaspeţi străini. Are un repertoriu impunător şi rafinat, sub semnul baletului clasic de ieri şi de azi. Încă de la început şi-a deschis porţile celor mai importanţi maeştri al neoclasicismului (este compania europeană cu cele mai multe titluri de Balanchine şi Ashton în repertoriu), dar, mai ales, a făcut să înflorească o generaţie de autori olandezi care, din anii 79 au transformat estetica şi limbajul baletului european, de la Rudy Van Dantzig la geniul formalist al lui Hans Van Manen. Omagiul adus celebrului coregraf cuprinde trei dintre capodoperele sale: Adagio Hammerklavier, Kleines Requiem, 5 Tangos.
Minunată se anunţă Gala de Dans Stele italiene din lume, din 30 iunie, cu Eleonora Abbagnato, dedicată excelenţelor italieneşti din lumea dansului, un spectacol folosind ca scenă Piaţa Domului din Spoleto.
Maraton de dans şi balet cu artişti italieni care au cucerit scenele internaţionale ale celor mai importante teatre, cum ar fi Opera din Paris, City Ballet din New York, National Ballet din Londra ş.a. O seară unică, sub marca celor mai mari coregrafi, dar şi cu creaţii în premieră naţională, semnate de tinere talente italieneşti.
Bografiile acestor staruri sunt o istorie a tenacităţii şi dedicării, marcate de măiestrie şi spirit de aventură. În dansul lor se poate citi povestea emigraţiei artistice italiene.
Acestor excelenţe italieneşti Daniele Cipriani le dedică o serată-eveniment.
Acest ocol al lumii cu balerini italieni şi oaspeţi excepţionali din lume este propusă de Eleonora Abbagnato, danstoare italiană numită étoile a Operei din Paris şi, actualmente, directorul Corpului de Balet al Operei din Roma, protagonista uneia dintre cele mai emoţionante istorii ale succesului.
Ghidat de această stea luminoasă, evoluează Davide Dato, născut la Biella, din 2016 Prim Balerin al Wiener Staatsballett, protagonist al principalelor producţii ale companiei vieneze, care va prezenta la Spoleto Tarantella de George Balanchine. Alături de el, Gabriele Frola, din Aosta, numit în 2018 Prim Solist al Baletului Naţional Canadian şi acum al English National Ballet, care va încânta cu celebrul Grand pas de deux din Don Quijote de Petipa, dar şi Rachele Buriassi, o foarte apreciată solistă a Boston Ballet.
Toţi participanţii vor prezenta piese din repetoriul lor, semnate de mari coregrafi al secolului al XX-lea. Damiano Ottavio Bigi, artist de la Tanztheater Wuppertal, compania dedicată operei fondatoarei sale Pina Bausch, oferă o piesă a acestei mri coregrafe, Davide Riccardo în vârstă de 18 ani, originar din Messina, absolvent al School of American Ballet şi, din august 2018, primul italian de la New York City Ballet poate fi urmărit în Andantino de Jerome Robbins, un omagiu adus unuia dintre numele tutelare ale marii companii americane. Claudio Cangialosi, de la Opera Ballet Vlaanderen, din Anvers, va dansa o piesă a directorului companiei, Sidi Larbi Cherkaoui. Din creaţia unuia dintre cei mai căutaţi coregrafi ai momentului, Marco Goecke, vor interpreta o piesă Sasha Riva şi Simone Repele, aflaţi la compania Hamburg Ballett a lui John Neumeier şi acum la Ballet du Grand Théâtre din Geneva.
Printre balerinii cei mai tineri se numără şase danstori de la Stuttgart Ballet : Fabio Adorisio, Daniele Silingardi, Alessandro Giaquinto, Matteo Miccini, Vittoria Girelli şi Elisa Ghisalberti. Acest contingent, venit de la Hamburg, va oferi în premieră naţională două creaţii special realizate pentru Festivalul de la Spoleto, semnate de deja amintiţii Giaquinto şi Adorisio, care sunt cunoscuţi şi drept coregrafi, în timp ce Tommaso Beneventi, de la Baletul Regal Suedez şi Rachele Buriassi au optat pentru un triptic creat pentru această ocazie de Francesco Ventriglia, fost director artistic al New Zealand Ballet şi actualmente director artistic al Ballet Nacional Sodre din Uruguay, care a semnat coregrafii şi pentru Teatrul Bolşoi din Moscova şi pentru Mariinsky din Sankt Petersburg.
Prin intermediul acestor protagonişti, reuniţi pentru prima dată pe aceeaşi scenă, se poate trasa harta unei arte fără graniţe, sub semnul ideii de unire ideală. Programul cuprinde piese din repertoriul clasic tradiţional până la titluri originale ale tinerilor creatori italieni. Printre balerinii străini care contribuie la strălucirea serii se numără Liudmila Konovalova şi Nikisha Fogo, de la Wiener Staatsballett, Friedmann Vogel de la Stuttgart Ballett, Megan Lecrone de la New York City Ballet, Katja Khaniukova de la English National Ballet, Nancy Osbaldeston de la Opera Ballet Vlaanderen.
Tot prin dans este povestit şi mitul lui Rodolfo Valentino, unul dintre primele mari staruri ale cinematografului mut, reprezentat în spectacolul My French Valentino al coregrafei Valérie Lacaze, cu tinerii balerini ai Şcolii-Atelier Rudra Béjart din Lausanne, programat în 29 iunie. Muzicile originale ale lui Anne Vadagnin intră într-un mix strălucit cu cele ale Anilor 20 şi cu melodiile secolelor XX şi XXI, creând surprinzătoare schimbări de decor, în timp ce coregrafia spectacolului, inspirat de fapte istorice şi bogat documentat, readuce la viaţă anii de aur ai Belle Epoque şi ai aşa numitei Roaring Twenties (perioada de înflorire a Americii din anii 1920), într-o atmosferă emoţionantă şi plină de umor în acelaşi timp. Contribuie la acestă atmosferă şi costumele concepute de Caroline Zanetti.
În timp ce starul cinema-ului mut, Douglas Fairbanks, făcea publicul să tremure cu rolul unui răzbunător mascat, sărind din balcon direct pe calul în fugă, şi Charles Chaplin, depăşind convenţiile societăţii, isca râsul spectatorilor, ultimul sosit, Rodolfo Valentino, provoca un fenomen cu totul nou în lumea copilăriei cinema-ului de la Hollywood: isteria colectivă. Femeile strigau numele starului şi îl aşteptau în afara studiourilor, dormeau pe treptele scării casei sale. Bărbaţii, împărţiţi în partide opuse, se insultau pe stradă, în restaurante, la locul de muncă. Soţi geloşi îl acuzau că nu este un bărbat adevărat şi făceau să circule zvonuri sordide despre poveşti imorale… Lumea cinema-ului nu mai cunoşte decât un singur nume: Rodolfo Valentino, devenit latin lover.
Presa îi dedica articole în fiecare zi şi, în entuziasmul maniacal al cititorilor, începea să publice poveşti dedicate exclusiv cancanurilor de la Hollywood. Lua fiinţă tabloidul de scandal.
Un omagiu special este oferit cu prilejul împlinirii a 100 de ani de fondarea Bauhausului (1919-1933), un adevărat laborator al modernităţii care a transformat artele spectacolului înr-o lume inepuizabilă. Programat în 12 şi 13 iulie, omagiul constă în Balletto Triadico de Oscar Schlemmer, care a fost pus în scenă pentru prima dată în 30 septembrie 1922, la Stuttgart, şi care pare astăzi extraordinar de contemporan, datorită “forţei vizionare a Bauhaus-ului”, cum susţine coregraful Gerhard Bohner, şi Quadri di un’esposizione cu muzica lui Modest Musorgsky, din 1928.
Şi anul acesta, Festivalul a fost inaugurat cu o operă, cel de al doilea titlu al unui proiect privind trilogia contemporană a revizitării miturilor antice. La Teatrul Nuovo Menotti, spectacolul a fost reprogramat în 30 iunie. După Minotauro de anul trecut, Silvia Colasanti propune anul acesta Proserpine, operă lirică în două acte, inspirată de poemul dramatic omonim scris de Mary Shelley împreună cu soţul ei, Percy Bysshe Shelley, revizitare a mitului Proserpinei în regia lui Ferrara împreună cu René de Ceccatty şi cu costumele concepute de Vincent Darré.
Evolueză Sharon Carty, Dísella Lárusdóttir, Anna Patalong, Silvia Regazzo, Gaia Petrone, Katarzyna Otczyk, Lorenzo Grante
Opera lui Giorgio Ferrara este îmbogăţită cu scenografia preţioasă a artistului Sandro Chia care prezintă tablouri enorme.
Este vorba despre un fel de “tragedie pastorală” având în centru personajele mitologice Proserpina şi mama sa Ceres. Este povestită răpirea Proserpinei de către Pluto şi intervenţia lui Jupiter, tatăl Propserpinei, care îi impune răpitorului s-o lase să revină pe pământ primăvara şi vara şi să locuiască cu soţul ei în Infern toamna şi iarna.
În domeniul muzicii, amintim Concertele de prânz şi Concertele de seară, oferite de tinere talente provenind din cele mai bune Conservatoare italieneşti şi laureate ale Premio Nazionale delle Arti.
Dintre întâlnirile musicale cele mai aşteptate se numără, în 7 iulie, concertul lui Vinicio Capossela, rafinatul cantautor-povestitor cu ultima sa lucrare, Cantata per le creature, balade pentru oameni şi bestii, în timp ce la Teatro Romano histrionicul Stefano Bollani (la pian) va dialoga cu mandolina lui Hamilton De Hollanda, în improvizaţii de muzică braziliană.
Cantico delle creature este o punte între Evul Mediu, în care natura, potrivit Sfântului Francisc, este expresia divinului, şi modernitatea traversată de căutarea sensului şi profunde divizări. Opera porneşte de la Pământ şi ajunge la mister prin contemplarea naturii în realitatea ei corporală. Umanitatea este lipsită de supremaţia ei şi reconectată la toate elementele lumii, printr-o răsturnare a valorilor societăţii burgheze a timpului. Aceasta a fost revoluţia Sfântului Francisc din Assisi, această esenţă poetică ale cărei teme traversează ultimul disc al lui Vinicio Capossela, Balada pentru oameni şi bestii. O operă de o mare forţă expresivă, care priveşte cu ironie la mizeriile lumii de acum, vizibile în coruperea limbajului, violenţă şi jefuirea naturii sacrificate în numele producţiei industriale.
Tradiţionalul Concert de închidere a festivalului, din Piazza Duomo, va fi dirijat de maestrul Daniele Gatti la pupitrul Orchestrei Teatrului de Operă din Roma, cu un program Verdi.
Nu lipseşte nici Teatrul, cu spectacole în cele weekenduri: de la Emma Dante, care oferă în 4 iulie, în spaţiile de la San Simone, Exodul, povestea lungului drum al lui Oedip, transpunere a tragediei Oedip Rege a lui Sofocle cu elevi-actori de la Teatro Biondo din Palermo.
Adriana Asti este protagonista Baladei Zerlinei, de Hermann Broch, o piesă între erotism şi seducţie (în 4 şi 14 iulie), în timp ce muza lui Yves Saint Laurent, Marisa Berenson, va evolua pe muzica lui Kurt Weill într-un spectacol deseori nontat: Berlin Kabarett, în rolul lui de Kirsten, directoarea unui faimos cabaret din Berlin în timpl primilor ani ai ascensiunii nazismului.
Într-un omagiu adus geniului creator, Jean Paul Gaultier prezintă spumosul musical Fashion Freak Show (din 4 până în 7 iulie), un fel de autobiografie ireverenţioasă, cu 100 de costume istorice, care aduc moda la Spoleto.
Excentric, scandalos, provocator, exuberant şi amuzant ca întotdeauna, Jean Paul Gaultier uimeşte publicul cu un show exploziv între teatru de revistă şi defilare de modă. Pe scenă – actori, balerini, cântăreţi şi artişti de circ sunt îmbrăcaţi în pasionale, impertinente, exagerate şi senzuale creaţii. Autor, regizor şi scenograf al spectacolului, Jean Paul Gaultier invită spectatorul în lumea sa plină de excese, poezie şi magie, aducând un omagiu celor care l-au inspirat în cinema (Pedro Almodovar, Luc Besson), în muzică (Madonna, Kylie Minogue, Mylène Farmer) şi în dans (Régine Chopinot, Angelin Prejlocaj).
De menţionat un debut important în teatru al fostului model, acum actriţă, Eva Riccobono, protagonistă a Coltelli nelle galline, multpremiatul text al comediografului scoţian David Harrower, în regia lui Andrée Ruth Shammah.
În sfârşit, studenţii-actori de la Academia Naţională de Artă Dramatică “Silvio D’Amico”, propun un discurs asupra Teatrului No al şcolii japoneze Hosho, cu proiectul European Young Theatre 2019.
Operă, muzică, dans de la clasicitate la lumea contemporană, pe aripi de fluture şi cu inserţii de modă. Aşa se prezintă cea de a 62-a ediţie a Festivalului care, potrivit tradiţiei, inundă străzile încântătorului oraş medieval din Umbria între 28 iunie şi 14 iulie.