Ediția de anul acesta a festivalului care se desfășoară sub Înaltul Patronaj al Alteței Sale Regale Principele Radu al României vine cu numeroase surprize plăcute pentru cinefili și concursuri care vor scoate în evidență talente internaționale. Evenimentul care a avut loc la Cinema Muzeul Țăranului Român a găzduit și o sesiune de întrebări și răspunsuri, la finalul proiecției, iar regizorul și protagoniștii au dezvăluit câteva dintre secretele tehnicilor folosite, dar ceea ce este unic în cazul acestui film e transpunerea actorilor copii într-un timp și spațiu din trecut, o experiență care pe micuții actori i-a ajutat să înțeleagă viața din România înainte de 1990, cu toate detaliile epocii de atunci.
Aceste detalii din viața de zi cu zi a unor români dintr-un orășel industrial din 1989 sunt atât de bine redate, încât filmul poate lăsa impresia că regizorul a folosit pretextul unui subiect din acea perioadă doar pentru a putea reface atmosfera din societatea românească, așa cum o vedea prin ochii lui de copil, în anul revoluției, însă l-am întrebat pe Mihai dacă acesta a fost adevăratul motiv al filmului, iar el a mărturisit că nu a avut această intenție, ci doar a refăcut atmosfera cu toate detaliile, pentru acuratețe.
Cu toate acestea, filmul este un adevărat „manual” pentru cei care vor să înțeleagă viața românilor din perioada comunistă, până la cel mai mic detaliu – cum ar fi creionul chinezesc ros la capăt, în penarul unui elev din 1989, sau tipurile de codițe pe care fetele le aveau la școală, pentru a se potrivi cu bentițele albe, cu pampoanele sau „biluțele” de prins părul.
Drama copiilor dispăruți
Dincolo de acuratețea detaliilor din acea epocă, filmul prezintă drama unui fenomen de atunci, dar și de acum: copiii dispăruți. După 1990 nu s-a elucidat nici cazul fetei dispărute – care constituie subiectul filmului „Dinți de lapte” - nici alte sute de mii de cazuri similare din toate țările lumii. Iar una dintre întrebările pe care le lansează filmul este: „Unde se duc acești copii care dispar?”. Nimeni nu știe să răspundă la această întrebare, iar dosarul Miliției de atunci, transferat la Poliția de după 1990 – instrumentat de fostul milițian devenit polițist – rămâne, la fel ca multe altele, tot fără răspuns.
Ceea ce transmite, însă, filmul regizat de Mihai Mincan, este o serie de trăiri, gânduri, vedenii sau frici ale unui copil care atunci se confrunta cu această realitate. Regizorul a mărturisit că ideea filmului a plecat exact de la cazul real – o fată de vârstă apropiată cu a lui care a dispărut în aprilie 1989, când ducea găleata de gunoi. A folosit în film un detaliu: găleata roșie, găleata pe care o avea și el acasă, ceea ce explică în ce fel copilul de atunci s-a identificat cu drama dispariției celuilalt copil.
„Este un film despre singurătate” - a explicat regizorul, spunând că a avut mai ales intenția de a transpune în dramatismul peliculei trăirile unui copil singur, care nu are cu cine să vorbească pentru a-și mărturisi trăirile, iar acesta este personajul principal – Maria, sora fetei dispărute. Senzațiile se transpun în imagine și sunet, așa cum „se văd” din interior, din acel univers al copilului în singurătatea lui, în lumea anostă și rece a perioadei comuniste.
O excursie într-un oraș industrial din 1989
Cea mai mare parte a filmărilor s-a făcut în orașul industrial Vulcan, dar s-a filmat și în București și în alte locuri unde au mai rămas hale sau fabrici părărite. Emma Ioana Mogoș, copilul care o interpretează pe Maria, a mărturisit, la sesiunea de întrebări și răspunsuri de după vizionarea în premieră a filmului, vineri seară, că unul dintre lucrurile pe care le-a înțeles și care i-au schimbat optica este chiar acea lume gri, lipsită de culori și de zâmbete. Micuța actriță – care a debutat fenomenal în rolul principal al filmului „Dinți de lapte” a povestit publicului din sală cum detaliile folosite la filmări, pentru a reconstitui perioada 1989-1990, au ajutat-o să înțeleagă mai ales cum era lumea atunci, ce simțea un copil de atunci, cum putea să comunice cu ceilalți, cum se jucau copiii și ce însemna viața fără telefon mobil.
Primul lucru pe care l-a explicat colegilor din clasă, după ce a participat la filmări, a fost absența telefonului mobil și jocurile copilăriei din perioada comunistă – pe care le-a-nvățat la filmări. Dar a mărturisit că după ce a intrat în acea atmosferă și a trecut efectiv în alt spațiu și timp, primele lucruri pe care le-a apreciat mai mult în lumea de azi au fost culorile și relaționarea cu ceilalți. Personajul Maria din film i-a transmis micuței actrițe care a interpretat-o bucuria de a se îmbrăca mai colorat și nevoia de a petrece mai mult timp cu prietenii. Iar acum le recomandă celorlalți să se joace mai mult pe afară.una dintre întrebările pe care și le pune astăzi Emma este: de ce nu ne putem juca mai mult acum, când avem de toate?
Au descoperit joaca afară și prietenia
Și ceilalți actori debutanți copii - Lara Comănescu, Albert Ciută și Karina Gherasim - au reușit să se transpună în acea epocă și să o înțeleagă, în timpul filmărilor. Fiecare a avut ceva de spus despre lumea pe care au experimentat-o. Karina Gherasim a mărturisit că i-a plăcut foarte mult jocul cu roata – un cauciuc de camion în care copiii intrau pentru a se rostogoli. Era una dintre distracțiile preferate de mulți copii în perioada regimului comunist. Astăzi ar fi sancționați părinții care își lasă copiii nesupravegheați și ajung să se joace așa, dar atunci nu se gândea nimeni că ar putea fi periculos, iar cauciucuri abandonate erau peste tot, fiind folosite de copii la joacă, în multe feluri. Și acesta este unul dintre detaliile filmului care transpune cu acuratețe epoca anterioară anului 1990.
Filmul a avut premiera mondială în acest an, în cadrul secțiunii competiționale Orizzonti, la cea de-a 82-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Veneția. Dincolo de subiect, de dramă, de latura criminologică a anchetei polițienești neelucidate, filmul „Dinți de lapte” va rămâne o mărturie a epocii comuniste, reconstituite până la cel mai mic detaliu. De altfel, pelicula este un film al detaliilor, atât vizual, cât și auditiv, prin decoruri, dar și prin tehnicile foloste în crearea imaginii și a sunetului, a replicilor și a gesturilor. Este și un film al detaliului psihologic, al trăirii, al simțurilor care sunt transpuse în imagine, sunet, mișcare, replică sau gest, până devin trăirile publicului spectator.
Producții în premieră la toate secțiunile
Iubitorii cinematografiei găsesc la cea de-a XXI-a ediție a festivalului BIFF și singura competiție de lungmetraje din București, cu producții în premieră națională, dar și o competiție de scurtmetraje, pe lângă acestea fiind programate vizionări în alte trei secțiuni - Panorama, Autori români, Istorie și cinema. Pentru cele două competiții – Lungmetraj și Scurtmetraj – s-au stabilit două jurii diferite, formate din personalități marcante ale industriei cinematografice. Noutatea din acest an este competiția de scurtmetraje.
Secțiunea „Istorie și Cinema” aduce în fața publicului două producții de excepție care îmbină forța narativă a documentarului cu rigoarea cercetării istorice, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la nașterea Reginei Maria. Este o secțiune de film istoric unică în România, inițiată în anul 2021 de Dan Drăghicescu - producător asociat Chainsaw Film Productions -, cu ocazia Centenarului Regelui Mihai. Această secțiune s-a transformat într-un adevărat ambasador cultural, promovând valori, memorie și identitate.
Documentare despre Casa Regală
Prima dintre cele două producții este „Despre Viață - Regele Mihai al României” - un documentar produs de John Florescu și Dan Drăghicescu, în regia lui Marin Dinescu. Filmul oferă o perspectivă profund personală asupra relației Regelui Mihai cu Regina Elena și Regele Carol al II-lea, precum și asupra valorilor care i-au ghidat viața: credința, loialitatea și onoarea. Documentarul include și un material excepțional, ultimul interviu acordat de Prințul Filip al Marii Britanii, văr direct al Regelui Mihai, despre legătura de familie și vizitele în România din 1927.
Al doilea proiect din această secțiune este seria „Enigmele României”, prezentată de consacratul actor Marcel Iureș, în regia lui Marin Dinescu, avându-l ca producător executiv tot pe John Florescu. Seria are trei episoade selectate pentru proiecție: „Asasinatul Barbu Catargiu”, „Maria Tănase” și „UFO peste spațiul aerian român”, cu mistere nerezolvate și povești puțin cunoscute din trecutul național - o producție pentru History Channel de Chainsaw Film Productions.
BIFF 2025 își așteaptă cinefilii în fiecare zi, până pe 28 septembrie 2025, la Cinema Muzeului Țăranului Român din Capitală, dar și la Cinema Eforie, la Grădina cu Filme și Cinema Union, conform programului afișat pe site-ul oficial: https://www.biff.com.ro/program/