O criză economică dureroasă izbucnită în perioada 2000-2001, cea mai gravă din istoria modernă a Turciei, a împins milioane de turci sub pragul sărăciei. În 2002, turcii s-au dus la vot pentru a sancționa partidele politice tradiționale, care alcătuiau la vremea respectivă coaliția de guvernare, și l-au ales în funcția de prim-ministru pe Recep Tayyip Erdogan. Aproape două decenii mai târziu, printr-o răsturnare ironică de situație, cel mai mare adversar politic al lui Erdogan a devenit sărăcia din țară.
Autoritarismul, nepotismul și corupția au distrus economia
Primul deceniu al conducerii lui Erdogan avea să aducă o relativă prosperitate. PIB-ul pe cap de locuitor a crescut brusc, de la 3.688 de dolari, în 2002, la 11.769, în 2012, ridicând popularitatea actualului președinte la cote maxime.
Din 2013, însă, nepotismul fără limite, intensificarea autoritarismului, a corupției, precum și proasta gestionare economică au crescut ratele dobânzilor, inflația și șomajul, ceea ce a dus la scăderea PIB-ului pe cap de locuitor la un nivel estimat la 7.500 de dolari.
În octombrie, rata oficială a inflației în Turcia, comparativ cu cea din anul precedent, a fost de 19,89%, arată o analiză a grupului american de reflecție „Gatestone Institute”. În mod surprinzător, un grup independent de academicieni, ENAG, a măsurat rata anualizată a inflației pentru luna octombrie la 49,87%, susține aceeași sursă.
Aproape jumătate dintre lucrătorii turci au salariul minim pe economie, ceea ce înseamnă că milioane de familii trebuie să supraviețuiască cu aproximativ 233 de dolari pe lună, afirmă „Gatestone Institute”. Pe măsură ce lira se prăbușește, atingând minime istorice, salariile turcilor se devalorizează rapid. Astăzi, cu salariul câștigat lunar, un turc cu venit minim pe economie poate cumpăra doar 64 de doze mici de bere, mai arată analiza.
Prăbușirea lirei și a salariilor
La jumătatea anului 2017, când lira turcească se tranzacționa la 3,5 pentru un dolar american, Erdogan i-a sfătuit pe turci să-și vândă valuta și să investească în moneda națională.
De la începutul anului 2018, lira se află, însă, pe o pantă descendentă, din cauza tensiunilor geopolitice constante întreținute de regimul Erdogan cu Occidentul, a creșterii deficitelor de cont curent, a diminuării rezervelor valutare și a creșterii datoriei publice.
Liderul turc, care pledează pentru reduceri agresive ale dobânzilor, a concediat deja trei guvernatori ai Băncii Centrale, în aproximativ doi ani. Din septembrie, el a forțat Banca Centrală să facă trei reduceri ale ratei dobânzii, cea mai recentă la mijlocul lunii noiembrie. Foarte probabil, Erdogan a sperat că ratele mai mici ale dobânzilor vor stimula crearea de locuri de muncă, exporturile și creșterea economică, într-un amestec miraculos, care i-ar putea aduce voturi în alegerile din 2023.
Zilele trecute, mai arată analiza americană, lira turcească s-a prăbușit la un minim record de 13,88 pentru un dolar american, cu mult peste ceea ce, cu doar o lună înainte, fusese considerată o barieră psihologică, adică 11 lire pentru un dolar. În decurs de patru ani și jumătate, contrar îndemnului lui Erdoğan de a investi în moneda turcă, valoarea dolarului în raport cu lira a crescut astfel vertiginos, de la 3,5 la 13,88.
Numai în acest an, lira a pierdut peste 42% din valoarea sa față de dolar, devenind cea mai slabă monedă globală. În consecință, pe 23 noiembrie, în timp ce piețele erau în agitație, Apple a oprit vânzările la aproape toate produsele sale în Turcia.
Prăbușirea lirei a devalorizat dramatic salariile, iar turcii și-au văzut bulversate bugetele de familie pentru cheltuielile lunare și proiectele de viitor. Nici mediul de afaceri nu o duce mai bine. La sfârșitul lunii august, datoriile în valută ale sectorului privat erau de 174 de miliarde de dolari. De la începutul anului, datoriile, în lire, au crescut cu peste 42%, ceea ce ar putea pune mii de companii în pericol de incapacitate de plată, mai susține sursa citată.
Erdogan, în pericol
Turcii, inclusiv cei care îi erau cândva loiali lui Erdogan, sunt furioși. La jumătatea lui noiembrie, proteste ample organizate în Istanbul și Ankara au cerut încetarea politicilor care au provocat în acest an criza economică, au dus la spirala inflaționistă, precum și la prăbușirea lirei. În unele părți ale Istanbulului, în timp ce protestatarii și-au vărsat furia asupra guvernului Erdogan, poliția a fost nevoită să ridice bariere.
Turbulențele economice reprezintă o amenințare crescândă pentru președintele turc, în condițiile în care populației pare să-i fi ajuns cuțitul la os. Un sondaj „Optimar” a constatat că 63,8% dintre turci consideră că probleme lor cele mai mari sunt economia și șomajul. Studiul a dezvăluit, de asemenea, că doar 27,8% dintre turci cred că Erdogan poate rezolva problemele economice presante.
Pe fondul actualei crize, Erdogan nu pare să aibă prea multe opțiuni. Prin creșterea ratei dobânzilor, el și-ar putea inversa politica de până acum, prin care a sfidat legile pieței, însă această decizie ar veni cu un alt cost preelectoral: o încetinire economică. Concomitent, Erdogan ar putea încearca să apeleze la seifurile prietenilor bogați, cum ar fi Qatar, pentru infuzii de capital și investiții. Asta ar putea aduce însă doar o ușurare temporară pentru o economie care suferă de dezechilibre fundamentale.
Liderul turc poate deveni astfel, în scurt timp, victima propriilor sale calcule greșite: o economie gestionată prost și crearea de conflicte geostrategice care au depășit cu mult puterea politică și militară a Turciei.
Poate că toți acești pași greșiți vor fi, însă, începutul sfârșitului pentru populismul agresiv al lui Erdogan și ambițiile sale neo-otomane, care au provocat daune majore economiei Turciei, prin izolarea internațională a țării.