O fi el grâul, ba chiar și puii și cartofii, de pe dealurile Rupei, dar tuciul e săsesc.
Intr-un ceas, sosul s-a uscat, mancarea-i gata, grasa, binemirositoare si rumena. Se mai presara ceva marar si se da la masa, cu mujdei sasesc, cu Perla de Tarnave (un amestec placut, foarte popular in Ardeal, de Furmint cu Feteasca Alba) cu prune murate ori cu salata verde si ceapa rosie, dupa vreme.
Imi amintesc din copilaria mea de vara, de la Sercaia, ca, dupa ce, cu greu, Hanne reusea sa puna tuciul imens pe masa, batalie mare se purta in jurul bucatelelor de dedesubt - galusti, cartofi, carne, nu conta - ce prinsesera coaja si paraiau irezistibil in dinti..............
Citește mai departe povestea și află RETETA