Există peste 400 de gene asociate cu predispoziția la îngrășare. Una dintre ele se regăsește însă în mod deosebit la oamenii din epoca modernă: o genă asociată cu masa grăsimii și obezitatea, denumită gena FTO, care se regăsește la 43% dintre oameni! Povestea acesteia am deslușit-o prin intermediul dr. William W. Li, autorul studiului „Mănâncă și învinge dieta” (Editura Lifestyle, 2024). „Gena FTO - arată acesta - este corelată cu o circumferință mai mare a taliei, o viteză mai ridicată a acumulării grăsimii, șolduri mai late și un consum mai mare de mâncare și, în mod notabil (dar probabil deloc surprinzător), FTO este asociată și cu cancerul”.
Risc crescut încă de la 7 ani
Pe repede-înainte: „Prezența acestei gene nu garantează că vei deveni supraponderal sau că te vei îmbolnăvi de cancer, dar te predispune la îngrășare prin faptul că influențează cantitatea de mâncare pe care o consumi și alegerile alimentare. Scanările cerebrale ale persoanelor cu gena FTO au arătat că acea parte din creier implicată în luarea deciziilor, cortexul frontal, s-a activat mult mai puternic când li s-a prezentat o imagine a unui aliment care îngrașă prin comparație cu alte obiecte. Un studiu pe 38.759 de persoane efectuat în 18 centre de cercetare din Marea Britanie a demonstrat că persoanele cu gena FTO erau cu 67% mai predispuse să devină obeze, și nu doar la maturitate. Riscul crescut a debutat la vârsta de șapte ani”.
Atenție la stilul de viață!
Mai departe: „Dar stilul de viață are și el o mare importanță și ajută la compensarea efectelor nocive ale genei FTO. Un proiect internațional major de cercetare, care a implicat 97 de instituții medicale și 237.434 de copii și adulți a arătat că activitatea fizică generală, de la mersul pe jos până la antrenamentele la sală, poate scădea riscul obezității cu 27%, chiar dacă ai gena FTO. Iar o metaanaliză a unor studii pe 9.563 de subiecți a arătat că dieta și intervențiile privind stilul de viață au fost eficiente pentru pierderea în greutate la persoanele purtătoare de gena FTO. Așadar, când vine vorba despre această genă a obezității, soarta nu îți este pecetluită - poți lua măsuri pentru a-ți schimba destinul. Există și alte mutații genetice, mai puțin frecvente, care cresc probabilitatea obezității”.
Când foamea nu dispare niciodată
Mai exact? „O mutație genetică interferează cu capacitatea corpului de a produce hormonul leptină, care, așa cum știm, scade apetitul. În cazul acestei mutații, senzația de foame nu dispare niciodată, iar rezultatul este supraalimentarea. Acest defect genetic este rar și a fost descoperit doar la 7% dintre copiii cu obezitate morbidă. Alte mutații genetice influențează regiunile cerebrale care controlează apetitul. Dereglările depășesc sfera hrănirii și intervin și la nivelul cogniției, astfel că persoanele afectate au și sănătatea fizică, și cea mintală deteriorate”.
Genetica își bagă coada
Aproape de concluzie: „Consumul de alimente prăjite, care sunt gustoase, dar nu sănătoase, pare complet voluntar, dar studiile arată că genetica îți poate direcționa acțiunile. Genele pot influența ce alegi să mănânci pe baza a ceea ce este disponibil în mediul tău. Alegerile neinspirate constante pot duce la acumularea de grăsime corporală dincolo de nivelurile sănătoase. De exemplu, consumul de alimente prăjite este asociat cu grăsime corporală în creștere și obezitate”.
Educație și disciplină
Ultima tușă: „Un studiu de la Harvard desfășurat pe 37.423 de persoane a descoperit că subiecții cu predispoziție genetică pentru îngrășare erau mai înclinați să consume mai multe alimente prăjite, cu o frecvență de până la patru sau chiar de mai multe ori pe săptămână. O înclinație genetică similară s-a observat la consumul de sucuri și de băuturi din fructe, îndulcite cu zahăr, care stimulează acumularea de grăsime”. Remediul? „Educație și disciplină”, a încheiat dr. William W. Li.
„O mutație genetică interferează cu capacitatea corpului de a produce hormonul leptină, care, așa cum știm, scade apetitul. În cazul acestei mutații, senzația de foame nu dispare niciodată, iar rezultatul este supraalimentarea”, dr. William W. Li
400 de gene au fost asociate de cercetători cu predispoziția la îngrășare