Rezultatele echipei noastre au adus în România ceva ce nu cred că a mai fost de la Revoluția din 1989, și anume UNITATE! Această generație, pe care Edi Iordănescu a numit-o ”Generația de Suflet”, a reușit ceva remarcabil. Și nu mă refer la calificările avute, din preliminarii la Euro sau din grupe în optimi, ci la faptul că a reușit să ne unească pe noi toți ca popor.
După mulți ani în care am fost dezbinați și ne-am urât la propriu între noi, ba din motive politice, ba din cauza pandemiei și a vaccinării, ba din cauza războiului aflat la granița noastră, am fost uniți de o generație de tineri care parcă s-au dăruit în primul rând doar acestui scop: să ne unească!
Această generație pare că a schimbat mentalități.
Nu îmi aduc aminte când, la finalul unui meci în care echipa noastră era condusă, suporterii să scandeze și să încurajeze echipa. De obicei la final de meci, sau câteodată chiar de la începutul celei de-a doua reprize se auzea ”Demisia, demisia”. Vă amintiți când un stadion întreg urla, la propriu, demisia Hagi, el fiind atunci selecționer?
Iată că, după mulți ani și multe eșecuri fotbalistice a apărut această generație, Generația de Suflet, care a unit toți românii, indiferent unde s-au aflat ei.
Meciul cu Olanda m-a prins în Grecia. Ca un suporter adevărat, mi-am pus în bagaj și tricoul echipei naționale pe care l-am îmbrăcat la meci. Am crezut că voi fi singur. Rând pe rând, prietenii cu care am venit în concediu, coborau din cameră spre terasa unde urma să vedem meciul, îmbrăcați în tricoul echipei naționale. Fie că erau tricourile noi, fie că erau mai vechi, ei au venit pregătiți, la fel ca mine. Am urmărit cu sufletul la gură meciul. Un joc extrem de frumos care s-a terminat, din punctul meu de vedere, și mai frumos. Nu, nu sunt sarcastic. Chiar dacă am pierdut cu 3-0, România a arătat ce înseamnă să fii cu adevărat român. Suporterii, care au fost pe stadion mai mulți decât și-au dorit organizatorii (au alocat FRF 11.000 de bilete), au felicitat jucătorii noștri ca și cum am fi câștigat noi cu 3-0. Dar chiar dacă am pierdut pe teren, România a câștigat.
Acum suntem o țară cu un popor unit!
După tot acest parcurs fotbalistic am înțeles ceva. Atunci când avem un scop comun și ne unim cu toții, indiferent de etnie, vârstă sau clasă socială, poporul român are o forță incredibilă și nimic nu ne mai poate sta în cale!