Germania se confruntă cu o penurie masivă de specialişti în vânzări. Apoi cu una puţin mai mică de educatori. Această a doua problemă poate fi considerată mai importantă pentru că de educatori este nevoie pentru a le permite părinţilor să se întoarcă mai repede la muncă. Cercetătorii de la Institutul Economic German (IW), apropiat de angajatori, au analizat deficitele de pe piaţa germană a muncii şi au încercat să identifice locurile unde vor fi cele mai mari goluri, cauzele şi remediile.
Ei se aşteaptă ca penuriile de profesionişti să se adâncească pe măsură ce populaţia îmbătrâneşte, iar actualii angajaţi se retrag la pensie. Problemele demografice au căpătat aspect de criză în Uniunea Europeană, iar acest lucru se vede şi pe piaţa muncii, care este secătuită treptat pe măsură ce economiile se dezvoltă. Când o populaţie nu mai poate furniza suficienţi lucrători, nici economia nu se mai dezvoltă.
În ceea ce priveşte Germania, problemele demografice şi cele de pe piaţa muncii sunt importante şi pentru Europa deoarece economia germană este cea mai mare din UE. Toate economiile est-europene sunt dependente de Germania într-un fel sau altul, în diferite proporţii.
De asemenea, pentru a repara deficitul de forţă de muncă, şi în special de forţă de muncă bine pregătită, guvernele Germaniei facilitează tot mai mult accesul străinilor, din UE sau extracomunitari, pe piaţa muncii autohtone. În urmă cu câţiva ani, între Berlin şi Varşovia izbucnise un război diplomatic şi al reglementărilor care a avut ca scop cucerirea forţei de muncă venite din Ucraina.
Doar un război adevărat, cel din Ucraina, a îngheţat acest conflict. Pentru Germania, IW se aşteaptă ca penuria cea mai mare de profesionişti să fie în vânzări, deficitul urmând să ajungă la 37.000 de persoane până în 2027. Potrivit economistului Alexander Burstedde de la IW, una din cauze este faptul că în timpul pandemiei de COVID-19 mulţi angajaţi şi-au schimbat cariera şi nu s-au mai întors la vechiul loc de muncă. Oamenii din vânzări, fie că este vorba de simpli vânzători în magazine sau specialişti, sunt al patrulea grup profesional ca mărime din Germania.
Experţii de IW au calculat că al doilea deficit de profesionişti ca mărime va fi în grupul educatorilor – peste 27.000 până în 2027. Numărul de angajaţi creşte, dar nu suficient de rapid pentru a acoperi cererea, care şi ea creşte, a explicat Burstedde. Există penurii mari şi în grupul angajaţilor din servicii sociale, din servicii de îngrijire de persoane şi IT. IW prezice cele mai mari scăderi în ceea ce priveşte numărul de angajaţi până în 2027 pentru grupurile lucrătorilor fără pregătire profesională sau cu pregătire incompletă din metalurgie şi din ghişeele băncilor. „Băncile nu ştiu ce să facă cu funcţionarii de la birouri pentru că multe sucursale se închid, iar clienţii folosesc serviciile online“, a mai spus Burstedde.
El recomandă două măsuri pentru combaterea penuriei de angajaţi profesionişti. Una ar fi ca angajatorii să încerce să-i păstreze cât mai mult pe angajaţii în vârstă. O altă soluţie ar fi forţa de muncă de import. Germania era cândva dată ca exemplu în întreaga lume pentru sistemul de învăţământ în care angajatorii îşi recrutează personalul şi îl pregătesc încă pe băncile şcolii. Şi în Italia companiile mari au început să-şi pregătească singure viitorii angajaţi, construind adevărate academii de profesii. Aceste şcoli profesionale sunt conduse şi finanţate de companii, frustrate de lipsa de pregătire a celor ce caută de muncă, scrie Reuters.
„Suntem proactivi în această problemă. Dacă nu există pregătire, atunci o facem noi“, spune Gianluca Grondona, director de PR la Webuild, cea mai mare companie de construcţii din Italia. Aceasta are propriul program de instruire profesională. Pregătirea pentru o profesie cerută de economie este o problemă în special pentru Italia, ţara cu cea mai mică rată de ocupare a forţei de muncă din UE. În economia italiană, productivitatea stagnează de mai bine de două decenii. Şcolile vocaţionale sunt în număr mai mic şi mai puţin populare în Italia decât în alte state europene, a găsit think-tank-ul Prometeia.
Iar acelea care există nu reuşesc să producă forţa de lucru cu pregătirea cerută de realitatea din economie. De asemenea, mult prea mulţi tineri studiază materii care nu se cer pe piaţă, cum ar fi ştiinţele umaniste. Companiile mari precum Webuild, Fincantieri, care construieşte vapoare, şi Ferrovie dello Stato (FS), compania feroviară de stat, au decis să nu se lase la mâna sistemului tradiţional. Pe lângă ucenicie, FS a intrat în parteneriate cu licee şi universităţi pentru a le oferi elevilor şi studenţilor cursuri speciale.
Webuild speră să obţină 3.000 de profesionişti din cei 10.000 de „studenţi“ din academiile sale profesionale în următorii trei ani. Şcolile sunt situate în apropierea marilor şantiere de infrastructură. Problema angajaţilor instruiţi este mai acută în Italia decât în alte părţi deoarece populaţia italiană îmbătrâneşte cel mai rapid din UE. Organizaţia de lobby pentru afaceri Unioncamere estimează că în următorii cinci ani Italia va avea nevoie de 3,1-3,6 milioane de muncitori noi.
Anul trecut, companiile italiene nu au putut găsi suficientă forţă de muncă pentru a acoperi 45% din necesar, arată estimările Confartigianato. Muncitorii din afara UE sunt consideraţi o soluţie. La nivelul UE, în 2023 circa 75% din angajatori din 21 de state nu au putut găsi angajaţi cu pregătirea potrivită, spun datele Eurostat.
(sursa: Mediafax)