,,Polonia, Ungaria, România și guvernul Italiei, vor să distrugă Uniunea Europeană.’’ Așa a declarat marți seara Gunther Oettinger, comisarul european pentru buget și resurse umane, și nu am știință ca, până acum, o înaltă oficialitate a statului român- stat membru al Uniunii Europene- să îi fi cerut să își probeze, dacă nu chiar să retracteze aceste afirmații total neadevărate, de o extremă gravitate, la adresa României.
Există, totuși, o impecabilă excepție și anume declarația fermă și la obiect a doamnei europarlamentar Renate Weber, care a demonstrat că sus-numitul comisar european este ,,un specialist al declarațiilor controversate’’, aș zice un recidivist în materie. Foarte bine că am aflat și noi cine ne pune la stâlpul infamiei, dar asta nu schimbă cu nimic datele problemei. Dimpotrivă, duce discuția pe un teren foarte sensibil, atâta vreme cât nu discutăm despre domnul Gunther Oettinger în calitate de persoană particulară, care a făcut asemenea declarații la o șuetă, cu prietenii, ci despre comisar european, Gunther Oettinger, iar zisele sale au fost făcute publice la o un eveniment organizat de Asociația federală a serviciilor de asistență non-statală din Germania organizat la Bruxelles. Motiv pentru care cred că, până acum, era nevoie să existe o declarație oficială care să respingă otrăvita acuzație la adresa României și să îl pună la punct pe domnul comisar european.
Întrebarea este,însă, cine putea și trebuia să facă această declarație? În primul rând, Ministerul Afacerilor Externe, dar, după cum se vede treaba, acolo încă sunt ceva probleme dacă să dea curs sau nu propunerii de retragere a lui George Maior din funcția de ambasador în Statele Unite, așa că numai de dat replică lui herr Oettinger nu mai era vreme. Deși cred că încă nu este prea târziu ca ministrul delegat pentru Afaceri Europene Victor Negescu, să ia poziție, așa după cum a procedat și în alte cazuri de dezinformare venite tot din proximitatea unor instituții ale UE. Mai departe, sarcina aceasta revenea Premierului României. Dar și aici avem o problemă, după ce Darius Vâlcov, consilier al șefei executivului, este în centrul unui scandal după cea postat acea total neavenită comparație a lui Klaus Iohannis cu Hitler. Gest profund incorect, față de care ambasada Republicii Federale Germane la București a luat o poziție categorică. Lucru de înțeles și de luat aminte în ceea ce privește rolul atât de important al diplomației în promovarea și apărarea Interesului Național în relațiile unui stat democratic, modern, cu alte state și organisme europene și internaționale, relații care trebuie să se întemeieze pe încredere, pe stimă și pe respect reciproc.
Rămâne, atunci, ca răspunsul la alegațiile mai mult decât alarmiste ale domnului Gunther Oettinger să fi venit de la președintele României, Klaus Iohannis. Dar ți-ai găsit!... Vi-l imaginați pe domnul președinte al tuturor românilor intrând în polemică deschisă cu un oficial UE, mai ales dacă acesta vine dintr-o anumită țară fanion a comunității europene? Situație în care să nici nu ne mai fie de mare mirare atunci când însuși domnul nostru președinte va face trimitere la declarația comisarului european pentru buget și resurse umane. Declarații pe care le va aprecia pentru profunda lor justețe și le va considera ca o nouă și strălucită dovadă, venită de la un membru marcant al înaltului organism comunitar, a justeții luptei sale neînfricate împotriva ,,corupților și penalilor’’. Că doar domnia sa a declarat că,,în politica externă a României nu e loc pentru experimente discutabile, în nume personal, de amatorism, gafe diplomatice’’.
După cum (păstrând, desigur, proporțiile) nu ar trebui să mă mire prea tare dacă, după publicarea acestor notații, am să fiu și eu acuzat că fac ,,declarații controversate’’. Tot ce se poate! Să nu uităm, însă, că revoltătoarele declarații ale comisarului Gunther Oettinger vin cu doar trei luni și ceva până la data la care România va prelua președinția rotativă a Consiliului UE, iar dinspre Bruxelles și alte locații-cheie ne vin cam îngrijorătoare semnale despre anumite poziționări deloc favorabile nouă.
Până la urmă, mă întreb dacă nu cumva m-am grăbit, eu, să aduc subiectul acesta în discuție? Uite, mai sunt cam 12 ceasuri și vorba lui Mircea Crișan ,,azi e mâine’’. Iar, mâine, știrea aceasta sub incidența cutumei,,o știre despre care nu s-a discutat trei zile nu este o știre!’’
Așa că, și de data aceasta, poziția Ghiocelului sfios a câștigat partida!