Chiar dacă frumoasele plaje cu ape limpezi, turcoaz și varietatea de peisaje nu pot fi suplinite de nimic altceva, cei care tânjesc după vibe-ul Greciei pot descoperi un crâmpei din această atmosferă și aici, în România. De la Eva Papaefthymiou, de exemplu, pot învăța limba greacă, în așteptarea sezonului estival, de la Christos Shakallis pot deprinde nu doar pașii lui Zorba, ci pot afla și de ce, în dansurile lor, grecii lovesc atât de des pământul cu palmele și picioarele. Iar bucătarul Panagiotis Vlatakis ne dezvăluie câteva secrete ale preparatelor grecești și o rețetă cretană.
Eva, o grecoaică din Salonic, le predă românilor limba ei natală
Originară din Salonic, Evanthia Papaefthymiou a ajuns în România în urmă cu 11 ani, când soțul ei a venit să studieze la Iași. Deși a făcut Facultatea de Istorie și Arheologie în țara ei natală și nu știa să spună mai mult de „bună ziua” când a venit în țara noastră, acum îi ajută pe români să descifreze slovele grecești.
„Când am venit în România, nu știam limba română. Doar «bună ziua» și atât. Adică, am făcut niște cursuri, dar nu comunicam, nu puteam vorbi fluent, înțelegeam doar baza. Am învățat limba română la Universitatea Alexandru Ioan Cuza și am făcut și masterat de traductologie la București, la catedra de limbă neogreacă. După ce am învățat limba română, am început să predau greacă - și pentru greci, și pentru români - și română grecilor”, spune Eva Papaefthymiou.
„Am venit aici cu soțul meu, care a primit o bursă din partea statului român să facă cercetare. Ne-am stabilit prima dată la Iași, în 2012, și acolo am luat legătură cu Comunitatea Elenă din Iași. Au avut nevoie de un profesor, pentru că nu era niciunul pentru copiii care au vrut să învețe greacă și, împreună cu Comunitatea din Iași, am reușit, în circa 5 ani, să introducem greaca să fie predată și prin școli, nu numai la Comunitatea Elenă. Am făcut și un centru de excelență de limbă greacă, deci am am început acolo să creăm un nucleu, să zicem, de limbă neogreacă, care există până și astăzi”, a povestit Eva, pentru Jurnalul.
În prezent, s-a stabilit în București și a înființat și aici un centru de limbă greacă, unde predă împreună cu mai mulți colegi greci: „Toți suntem vorbitori nativi de greacă și ce facem noi este să oferim cursuri celor care vor să învețe limba. De exemplu, pentru a intra la o universitate din Grecia, pentru a lua certificare de limbă neogreacă, pentru a învăța la o școală cu predare în limba greacă sau cineva care vrea să intre la litere la limba neogreacă”.
Cursanții: de la preșcolari la pensionari
„Elevii” sunt de toate vârstele, iar foarte mulți dintre ei studiază această limbă ca un hobby.
„Cel mai mic are 7 ani, dar am foarte multe clase și cu pensionari. Asta este deosebit la noi: că vin oamenii mai mult ca un hobby, ca o plăcere, dar vin și oameni care vor să facă ceva pentru ei, mai ales adulți. Sunt și oameni care au o afacere, care sunt la corpul diplomatic sau care lucrează în instituții europene și au nevoie de o limbă în plus, dar aceștia nu reprezintă majoritatea. Cei mai mulți sunt oameni care își fac vacanța în Grecia, care au prieteni sau învață pentru că le place muzica grecească, care au contact cultural cu limba, cu ce înseamnă în general Grecia”, ne-a mărturisit ea.
Și, pentru că cei mai mulți o fac din pasiune, românii învață foarte ușor limba greacă, mai spune Eva. „De obicei, sunt oameni care oricum vor să învețe, au o motivație foarte puternică și învață. Adică, după un an și ceva, cei mai mulți sunt în stare să țină o discuție în greacă, să se înțeleagă, să fie independenți”.
În cei aproape 11 ani, de când s-a stabilit în România, spune că deja sunt câteva sute bune de români cu care a colaborat, iar cu mulți a legat și prietenii.
„În fiecare an, la noi se înscriu între 50-80 de persoane și au și continuitate. Nu prea avem abandon. De multe ori devenim prieteni și, pe lângă cursuri, mai organizăm dansuri, mai facem excursii și alte activități. Deci există un mediu unde nu sunt numai cele 1,5 – 2 ore, cât se învață greacă, ci încercăm să creăm un mediu unde oamenii să aibă contact direct și autentic cu ceea ce înseamnă cultura și limba greacă”, explică profesoara de limba greacă.
Christos Shakallis, coregraf și dansator: „Mulți mă întreabă de ce lovim pământul”
Christos Shakallis a moștenit pasiunea pentru dans de la părinții săi, iar acum vrea ca secretele dansului grecesc să fie cunoscute de cât mai mulți oameni din toate colțurile lumii. În prezent, are un astfel de proiect și în România. Alături de sora lui, dar și de alți instructori, predă dansuri tradiționale românilor, despre care spune că sunt oamenii foarte calzi, primitori și prietenoși.
Când a venit pentru prima data în țara noastră, știa că românii iubesc muzica grecească, dar a fost surprins să vadă că sunt foarte interesați și de dansurile populare grecești și vor să le învețe.
Interesul este foarte mare, spune Christos, iar cursanții lui sunt foarte diferiți: de la cei care deprind primii pași pe muzică grecească și vor să facă asta așa, pentru sufletul lor, până la dansatori profesioniști, care vor să aprofundeze cultura dansului grecesc. Debutanți sau nu, românii sunt entuziasmați, au o sete de a învăța dansuri precum Zeibekiko, Hasapiko, Hasaporseviko și se bucură de ceea ce fac.
Poveștile, spuse prin dans
Pașii dansurilor grecești se prind ușor, dacă simți ritmul muzicii și, mai ales, dacă înțelegi ce semnifică fiecare dans, fiecare gest, spune cunoscutul coregraf. Prin urmare, atunci când îi învață pașii, le traduce cursanților și versurile și le povestește despre cultura grecilor, pentru că poveștile lor sunt spuse prin dans.
Dacă mai toți românii au auzit de „Zorba” – de fapt, dansul popular sirtaki, care a ajuns să fie cunoscut la nivel global datorită unei scene memorabile din istoria cinematografiei alb-negru, filmul Zorba Grecul –, puțini știu că unul dintre cele mai populare și îndrăgite dansuri și ritmuri din Grecia este zeibekiko, „o călătorie în abisul personal”, după cum l-a caracterizat, la un moment dat, coregraful.
„Zeibekiko este un dans introvertit, trebuie să-l simți. Specific este gestul acesta: deschiderea brațelor ca un vultur. Arăt puternic, îmi dansez durerea”, explică Christos.
Bătaia din palme și lovitul pământului cu palmele, cu piciorul – sunt alte gesturi specifice dansurilor grecești.
„Mulți mă întreabă de ce lovim pământul. Există o vorbă: toți suntem oameni, ne naștem și murim indiferent de rasă, de culoare, de țară… bogați, săraci, toți o să ajungem sub pământ. Deci, acum, cât suntem în viață, lovim pământul să arătăm că acum noi suntem stăpânii”, a povestit dansatorul Christos Shakallis, într-un interviu pentru Antena 3 CNN.
Uneori, dansatorul grec este, la rândul său, elev. Atunci când vine în România, în nelipsitele seri grecești, în care români și greci dansează împreună, ca o familie, Christos încearcă și dansurile tradiționale românești, mai învață câte o sârbă, câte o horă… „Dar am o plângere de făcut: 10 – 15 minute un dans… Cum rezistați? Sunteți ca niște motoare”, glumește el.
De mai bine de două decenii, renumitul coregraf Christos Shakallis predă lecții de dans și împărtășește cu publicul din întreaga lume pasiunea sa pentru dansurile tradiționale grecești.