Ce furtunos strigăt de luptă a lansat Simona Halep înainte de finala de la Dubai, pe care a şi câştigat-o! Ce imbold propriu cu rezonanţă românească conţine zicerea Simonei, mereu îndârjită să iasă prima. Câtă Românie există în acest „Haideee”! Pe lângă ecoul românesc al acestei veritabile chemări cu goarna la luptă, proprie ostaşilor români, Simona a mai ridicat spre înalt aspiraţia românilor spre prima treaptă a podiumului în multe domenii. Simona ne-a mai dăruit un prilej de mândrie, figurează pe lista celor mai glorioase tenismene ale lumii din toate timpurile, se situează în elita de 10 tenismene din toate timpurile care au rezistat lungă perioadă neîntrerupt în cele 10 locuri ale vârfului clasamentului Federaţiei Internaţionale de Tenis. De 317 săptămâni, Simona n-a părăsit niciodată crema tenismenelor, n-a fost clintită din primele 10 locuri, din 2014. Se află printre sportive uriaşe - Navratilova, Steffi Graf, Chris Evert - în această ierarhie unde şi-a dobândit locul Simona, ei bine, n-a pătruns Serena Williams! Recent, Simona Halep şi-a mai rostit iubirea pentru Ţară: „Eu joc cu numele România pe spatele tricoului, eu joc cu România în spate, simt românii mereu lângă mine!”. Simona a strigat din adâncul sufletului ei românescul „Haideee!”, nu s-a sclifosit ca atâtea personaje de plastic cu spusele lor caraghioase şi snoabe în americăneşte, moderne Coane Chiriţe cu franţuzismele ei pocite, dar azi „furculision” din gura Chiriţei s-a englezit: „furculişen”!
Un alt prilej de mândrie ne-a adus Ianis Hagi. A marcat două goluri şi a dat trei pase decisive în Europa League, conducând şi iniţiind asaltul echipei Glasgow Rangers, învingând puternica formaţie spaniolă Braga. Tribunele scoţiene îl urcă-n slăvi - „Prinţul nostru”-, clubul scoţian vrea să-l transfere pe Ianis definitiv, frumoase domnişoare din Glasgow îl cer insistent pe Ianis de bărbat. Celebrul antrenor Steve Gerrald, care îl preţuieşte mult pe Hagi junior, se miră ce îndrăzneală a avut Ianis să şuteze din acea zonă grea, îl laudă şi ca talent şi fantezie, dar şi ca putere de luptă. Entuziasmată de uralele de pe stadionul din Glasgow, sora Kira, actriţa, a spus că era sigură că fratele ei va ajunge cel mai bun, răsplată a numeroaselor vacanţe pe care nu le-a mai luat, a tăriei cu care a rezistat presiunii fizice şi psihice ieşite din comun. În culmea bucuriei, în tribună Gică Hagi şi-a şters şi colţul ochilor, a evitat destăinuirea ochilor umeziţi de fericire: „N-am plâns că era prea frig!”.