Știți, desigur, la cine mă refer. Mă refer la personajul care, după ce îi promisese omologului său român, Lucian Bode, că va susține cauza României, s-a dat de trei ori peste cap și s-a declarat absolut împotriva accesului românilor în Spațiul Schengen. După care a venit cancelarul Austriei care a reclamat că în România companiile austriece sunt supuse unor teribile presiuni. S-a dat domnul ministru, de bună voie și nesilit de nimeni sau a fost dat tumba de către niște anumiți comanditori profund nemulțumiți că, la București, foarte insolentele solicitări ale companiei OMV nu au mai primit răspunsul așteptat? Iată un subiect pe care, cu certitudine, o investigație jurnalistică realizată cu profesionism și cu bună credință va putea să îi dea răspunsul așteptat. Investigație pe care nu este câtuși de puțin exclus că o puteau realiza, cu celeritate, jurnaliștii români, ei înșiși afectați și revoltați ca și noi, de nemernicia veto-ului premierului și al ministrului de interne veniți ață de la Viena numai și numai că să zică „halt” și „nein!” României și românilor!
Așa că să nu ne fie de mirare dacă personalul specializat să asigure paza și protecția excelenței sale ministrul de interne i-a ținut departe de obiectul muncii lor numai și numai pe ziariștii români. Și nu doar că i-au ținut foarte departe dar nu i-au lăsat să îi pună măcar o întrebare, două, așa, de ochii lumii. Mă veți întreba pe ce mă bazez când fac asemenea afirmații? Iar eu am să vă răspund că prin deducție logică. Fiindcă, să nu uităm, instituțiile în care lucrează cei doi înalți demnitari și păzitorii lor își au sediile la Viena. Orașul în care, cu aproape o sută de ani în urmă, a existat faimosul Cerc de la Viena („Wiener Kreis”) condus de Moritz Schliek, din care a făcut parte și Rudolf Carnap și a cărui prodigioasă activitate a fost susținută de mari savanți precum Karl Popper și Ludwig Wittgenstein. Cercul de la Viena fiind un promotor al empirismului logic și al respectării stricte a mormelor raționamentului corect.
Nu contest, este foarte puțin probabil ca aceasta să fie explicația măsurii abuzive, jignitoare și discriminatorii pe care paznicii ministrului Gerhard Karner au pus-o în aplicare, repet și întăresc: numai și numai împotriva ziariștilor români? În schimb, cu maximă siguranță aceasta este încă o dovadă- a câta?- a lipsei oricărei rațiuni suficiente care să stea la baza banditescului vot negativ care blochează, încă pentru ceva vreme accesul nostru în Spațiul Schengen!
Acesta este și motivul pentru care salut și susțin energicul protest al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, al cărui membru sunt, prin care se condamnă acest infam procedeu de natură să îi împiedice pe ziariștii români aflați la datorie să își îndeplinească mandatul de a se informa corect pentru a informa, la fel de corect, opinia publică. Prilej cu care îmi afirm și respectul pentru protestul Consiliului Național al Audiovizualului privind aceeași acțiune discriminatorie a păzitorilor oficiali ai ministrului austriac. Nu mă aștept, vă asigur, ca aceste două categorice luări de atitudine să primească răspuns de la autoritățile din Capitala Valsului. În schimb, sunt convins că ziariștii și, de fapt, oameni de bine din țara noastră, din Austria sau din alte țări, le vor citi și vor fi solidari cu aceste absolut legitime declarații de protest. Să nu uităm, joi, s-au întâmplat toate acestea, ziariștilor români. Dar, dacă nu vom reacționa, uniți, fermi și curajoși și nu vom spune un categoric ,,halt!’’ categoric unor asemenea abuzuri, ar fi dureros de posibil ca asemenea grosolane discriminări și tentative de îngrădire a libertății presei să se înmulțească. Pași treptați dar siguri către instaurarea unui regim politic totalitar.
Nefastă predicție cu care se încheie parabola lui Albert Camus despre ciuma care într-o zi, își va strânge din nou șobolanii și îi va trimite să moară într-o cetate fericită.