IEFTINIREA TRAIULUI a fost preocupare constanta a guvernelor si parlamentelor care au condus tara in ultimii aproximativ 150 de ani. Si fiindca o vorba veche spune ca e vai de viitorul celui care nu-si cunoaste trecutul, iar alta zice ca prin cunoasterea trecutului, ne facem mai usor prezentul, acordam azi o bruma de spatiu acestui subiect, care, se va vedea, nu si-a pierdut actualitatea. Dupa o suta de ani si mai bine, IEFTINIREA TRAIULUI e o tema de dezbateri si un camp politic si social in care e nevoie de decizii intelepte.
Ieftinirea traiului - cateva masuri
In iarna lui 1912, asa, injumatatit - caci parlamentarii Opozitiei se retrasesera din Senat si din Camera Deputatilor - parlamentul analizeaza propunerile guvernului pentru un pachet de legi care sa conduca la ieftinirea traiului. Vorbim despre Legea privind incurajarea industriei nationale - care prevedea, intre altele, micsorarea taxelor si impozitelor pentru bunurile de uz curent care urmau sa se vanda in interiorul tarii. De asemenea, se micsora tariful vamal.
Cum puteau contribui aceste prevederi legale la ieftinirea traiului? S-a convenit o scadere a tarifelor pentru produsele alimentare importate, dupa cum urmeaza: 24% pentru lapte, 30% pentru smantana, 45% pentru unt, 66% pentru grasimile de porc, branzeturi, conserve de peste etc. Aceasta scadere a taxei vamale cu procentul indicat avea sa conduca la ieftinirea acestor produse. Cu aceleasi procente se micsorau si taxele pentru produsele similare fabricate in tara, pentru a nu se crea o concurenta neloiala producatorilor romani. Cu 66% erau micsorate si taxele vamale pentru...........