Mass-media notează că IFN-urile continuă să finanţeze populaţia la dobânzi foarte mari. Haideţi să înţelegem însă cum funcţionează instituţiile financiare nebancare.
Ele atrag linii de finanţare de la bănci şi acordă credite persoanelor fizice, practicând marje semnificative de profit.
Sigur că la astfel de spread-uri şi neperformanţa e pe măsură, dar IFN-urile au calculat şi probabil că şi la un grad de default de 50% ar putea să funcţioneze, ceea ce nu se întâmplă efectiv.
IFN-urile reuşesc să stea pe piaţă, fiindcă se adresează clienţilor neeligibili pentru împrumuturi bancare din cauza supraîndatorării, dar și celor cu afaceri “la negru”, care n-au cum să ceară capital de lucru de la bănci, şi solicită finanțări în calitate de persoane fizice.
Iar dacă vrei cu adevărat să constrângi IFN-urile să nu mai acorde credite la dobânzi astronomice, e bine să acţionezi asupra sursei de finanţare şi să o condiţionezi să-şi reducă drastic expunerile pe astfel de entităţi.
Deși activitatea IFN-urilor poate continua la aceiaşi parametri dacă banii nu sunt oferiţi de băncile autohtone, ci de cele internaţionale, dacă se apelează la emisiuni de obligaţiuni şi la alte forme de finanţare, transparent, aşa cum recomandă şeful statului să funcţioneze societatea.
Dacă acest lucru se va produce, cu siguranță vom asista la un proces de însănătoşire a sistemului bancar şi se va putea observa dacă fără juxtapunerea băncilor româneşti activitatea IFN-urilor se mai derulează în acelaşi ritm.
Aşadar, dacă s-ar lua măsuri în sensul enunţat, şi IFN-urile ar lucra aproape exclusiv cu resurse din afară, urmează să vedem dacă ar mai fi cazul să fie acuzate că au un comportament detestabil. Cu precizarea că dacă în cazul de față observăm niște mentalităţi ce nu se modifică, mai întâi schimbarea ar trebui să se producă la nivelul clasei politice conducătoare.