Interviu cu Florentina Negrescu, consilier psihologic și psihoterapeut format în psihoterapie integrativă și psihoterapie experiențială, formator și trainer, psiholog ”Clubul de Excelență” al Fundației Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României
”Problemele psihologice care pot apărea, pe fondul acestei crize, sunt anxietatea, panica sau depresia, datorate gândurilor iraționale care apar în astfel de momente”
- Ce înseamnă această perioadă pentru copii? Cum îi poate afecta o izolare totală de activitatea socială?
Este o perioadă dificilă pentru toată lumea și copiii nu fac excepție. Este greu pentru părinte, care este oricum speriat, să explice copilului, cu calm și fără să-l sperie, ceea ce se întâmplă. Izolarea socială este resimțită de fiecare copil în mod diferit. Ceea ce pot însă să spun, și evidențiez acest lucru ca fiind pozitiv, este faptul că acum copiii au posibilitatea să petreacă mai mult timp cu părinții. Interacțiunea copiilor cu părinții este în această perioadă de izolare mai intensă și recomand acestora din urmă să profite de asta pentru a fi acolo pentru copiii lor. Să discute cu ei despre neliniștile și fricile pe care le au în legătură cu epidemia de coronavirus și să le asigure confortul și suportul emoțional de care au nevoie. Anxietatea părintelui nu trebuie transmisă copilului, acesta are nevoie să se simtă în siguranță și prin acțiunile sale părintele trebuie să-i asigure acest sentiment de siguranță. Avem o resursă inepuizabilă si care ne poate ajuta în acestă perioadă: creativitatea. Părinții pot folosi creativ timpul cu copii, astfel încât aceștia să nu simtă presiunea izolării sociale.
Este foarte important să respectăm o rutină zilnică, impusă de o astfel de izolare!
- Dar pentru părinți?
Cu toții suntem afectați de acestă criză și de izolarea socială, cu toții suntem speriați pentru că este ceva cu care nu ne-am mai confruntat și pentru că avem de înfruntat, pe lângă pericolul îmbolnăvirii, și multă incertitudine. Când se va sfârși epidemia, dacă mă îmbolnăvesc cum va fi, sistemul sanitar va face față, care va fi impactul financiar asupra familiei mele? Frica are o parte bună atâta timp cât ne oprește de la a face acțiuni periculoase care ne-ar putea expune inutil, dar are și o parte rea, dacă nu o controlăm și o lăsăm să preia controlul asupra vieții noastre. Da, e normal sa-ți fie frică, și mie îmi este dar asta nu trebuie să te împiedice să-ți vezi de activitățile zilnice pe care le impune o astfel de izolare. Acum este momentul în care poți să profiți creativ de timpul pus la dispoziție de această nouă realitate și să-l petreci cu familia (filme, jocuri, cărți), să-ți suni prietenii cu care nu ai mai vorbit demult, să faci diverse lucruri importante pe care le-ai tot amânat pentru că niciodată nu găseai momentul potrivit pentru ele.
Jocurile video nu sunt un mijloc bun pentru copii de a-și petrece această perioadă!
- Care sunt cele mai importante 3 lucruri pe care ar trebui să le facă copiii în aceste condiții?
Copiii trebuie să fie sprijiniți, în primul rând, de părinți, să nu devină anxioși sau să nu li se facă frică. Aceștia se pot vedea cu colegii de clasă și cu prietenii on-line. Chiar este indicat să păstreze legătura!
Ceea ce este, iarăși, foarte important, să încerce să nu petreacă foarte mult timp pe jocurile video. Este mult mai important să interacționeze cu cei din casă și să găsească altceva de făcut. Unele jocuri video sunt destul de agresive si nu sunt un mijloc bun de a-și petrece acest timp liber astfel. Clar, trebuie limitat accesul la jocurile video!
Este foarte bine să facă activități împreună cu cei din familie: să gătească, să facă curățenie, să ude florile… Adică lucruri care să le ocupe timpul și să sporească și comunicarea între membrii familiei.
În ceea ce privește temele, pentru că lor li s-a spus că statul acesta acasă nu este o vacanță, nu le recomand părinților să pună presiune prea mare pe realizarea acestora. Sigur, acestea trebuie să fie făcute, ca să nu se acumuleze goluri prea mari, dar nu poți ține un copil la birou, în casă, 6 ore, doar pentru că atâta timp petrecea și la școală învățând. Acum, cel mai important este sentimentul de siguranță, de stabilitate, de apropiere, de care copiii au foarte mare nevoie în aceste zile.
Aceasta este normalitatea într-o criză!
- Ce nu ar trebui să facă, atât copiii cât și părinții, în aceste zile?
Televizorul nu ar trebui să stea neîntrerupt pe canalele de știri! Să ne interesăm, de cel mult 3 ori pe zi, despre evoluția lucrurilor, doar din surse sigure, dar NU stăm pe știri încontinuu. Stirile induc panică, nesiguranță. Nu toate sunt verificate și creează o epidemie de panică.
Este mai indicat să intri pe un site de știri și afli de acolo noutățile. Știrile TV au în plus și impactul vizual și din această cauză sunt mai generatoare de panică decât o știre scrisă. În plus intervine și subiectivitatea reporterului și a editorului de știri și chiar dacă stirea este corectă, crează un alt impact psihologic decât atunci când o citești pe un site oficial.
De asemenea, interacțiunea pe rețelele de socializare trebuie să se limiteze la un dialog cu prietenii și cu colegii, pentru că nu trebuie întreruptă legătura cu mediul de lucru. Toate acestea creează senzația de apropiere și ajută la diminuarea anxietății. Vezi că și alții sunt în aceeași situație cu tine, pentru că asta e normalitatea într-o criză!
Să nu renunțe la rutina zilnică! Nu este bine să ne izolăm fiecare în câte o cameră, să ne consumăm anxietatea fără să existe o supapă prin care aceasta să fie diminuată. Vorbind unii cu alții ne ajutăm să ventilăm anxietatea și să mai reducem din presiune.
În această izolare avem marele avantaj de a putea fi conectați cu oricine, indiferent în ce parte a globului este. Acum este momentul să reluăm legătura cu oameni cu care nu am mai avut timp să socializăm!
Primele consecințe ale acestei izolări se vor vedea la începutul lunii aprilie. Această perioadă ne va învăța pe toți cât de important este să existe reguli și să le respectăm!
- După cât timp se vor vedea consecințele unei izolării sociale aproape totale?
Părerea mea este că primele consecințe ale acestei izolări se vor vedea la începutul lunii aprilie. Noi acum știm că izolarea este de 14 zile și trece pericolul, dar s-ar putea ca această perioadă de izolare să fie mult mai mare. Oamenii ar trebui să se pregătească psihic pentru o eventuală prelungire a acesti crize, care ar putea dura mai mult decât ne-am dori sau decât ne-am aștepta.
- Cum pot ajuta psihologii societatea, în așa fel încât urmările să nu fie foarte dramatice?
Ceea ce pot face specialiștii este susținerea celor afectați și oferirea de suport psihologic tuturor celor care au sau vor avea nevoie, fie pentru a-i ajuta să treacă cu bine peste această perioadă, fie, după încheierea perioadei de criză, pentru a-i ajuta să proceseze această experiență în așa fel încât să înțeleagă ce s-a întâmplat, de ce au reacționat într-un anumit mod și nu altfel, să lase în urmă fricile, vinovățiile.
- Ce se va schimba definitiv în comportamentul copiilor, după această experiență?
Cred că copiii vor deveni mai conștienți de ceea ce înseamnă respectarea regulilor și cum acest lucru poate face la un moment dat diferența dintre a-mi fi bine sau rău. Copiii, mai ales cei de vârste mai mici, au nevoie de structură și de reguli, iar această perioadă ne învață pe toți, adulți și copii deopotrivă, cât de importantă este existența și respectarea regulilor.
Modul de gândire individualist nu funcționează într-o societate atât de intreconectată cum este societatea de astăzi: depindem unii de alții și supraviețuirea fiecăruia dintre noi depinde de ceilalți!
- Ce ar trebui să înțelegem, cu toții, din acest exercițiu abrupt al reinventării existenței noastre?
Că nu suntem de neatins, că aceea gândire magică ”mie nu mi se poate întâmpla” nu ne apără și că trebuie să fim noi responsabili pentru viața noastră și a celorlalți. Și mai este ceva, modul de gândire individualist nu funcționează într-o societate atât de intreconectată cum este societatea de astăzi: depindem unii de alții și supraviețuirea fiecăruia dintre noi depinde de ceilalți. Să devenim conștienți de efemeritatea noastră și să ne dezbărăm de atitudinea sfidătoare că suntem mai presus de orice. In final trebuie să acceptăm că suntem oameni și că acest lucru se traduce prin aceea că la final toți suntem egali.
- Care sunt parcularitățile traversării unui astfel de moment, în plan psihologic, atât la copii, cât și la adulți?
Problemele psihologice care pot apărea pe fundalul acestei crize sunt anxietatea, panica sau depresia datorate gândurilor iraționale care apar în astfel de momente. Emoțiile care însoțesc stilul de gândire irational sunt de cele mai multe ori frica, furia, vinovăția și chiar agresivitatea. Toate acestea activează mecanisme de apărare disfuncționale care afectează calitatea vieții personale, dar și a celor din jur (familie, copii, prieteni). În astfel de situații este bine să se recurgă la ajutor specializat pentru depășirea situației și pentru a permite apariția emoțiilor pozitive. În această perioadă există o serie de psihoterapeuți care acordă gratuit suport psihologic persoanelor care au nevoie.
Cele mai afectate categorii sunt cele ale populației adulte, mai exact cei care au copii si/sau părinți în vârstă
- Care sunt categoriile cele mai afectate?
Cele mai afectate categorii sunt cele ale populației adulte, mai exact cei care au copii si/sau părinți în vârstă pentru că presiunea psihologică creată de epidemie și frica de îmbolnăvire proprie pe care o resimt aceste persoane este dublată și de responsabilitatea pe care o au față de cei care chiar depind de ei. Ei sunt, în opinia mea, cei care sunt cei mai afectați și mă aștept ca după ce va trece perioada aceasta și lucrurile vor reveni la o normalitate, ei să fie cei care vor avea nevoie de sprijin specializat din partea psihoterapeuților.
Ne confruntăm și cu o epidemie de panică, oamenii cumpără mai mult decât este necesar, din nevoia de control
- Ce altă amenințare ne pândește, la nivel de societate, în plan psihologic, în parcurgerea acestei crize?
În situații de genul celei cu care ne confruntăm în aceste zile apare și o epidemie de panică. Am văzut comportamente de panică materializate prin cumpărarea de produse în cantități mai mari decât ar fi necesar, comportamente care se traduc prin nevoia de control: cumpăr și îmi satisfac, doar aparent, nevoia de siguranță și securitate, pentru că în fapt nimic nu mă apără total în fața epidemiei. Dar măcar, pentru o scurtă perioadă, omul are sentimentul că este în control. Pe termen mai lung însă panica se poate transforma în ceva cu consecințe grave: frica de a interacționa cu alți oameni pentru că oricine poate fi o amenințare, evitarea oricărui contact social, adoptarea unui stil de gândire catastrofal. Epidemia de panică duce la acțiuni necontrolate, agresive, iraționale care în utimă instanță mai mult strică decât ajută.