Globalizarea este o formă de socializare a produsului brut al unei societăţi în scopul unei mai bune colectări şi a direcţionării resurselor către zonele ce pot genera germeni de dezvoltare.
Da, dar pentru ca o societate globală să evolueze şi să crească va avea nevoie, în continuare, de liberalism, în condiţiile în care doar prin prisma acestuia şi a cultivării elitelor se va extinde conştiinţa necesară să determine progresul.
Aşadar, în globalizare legătura liberalism - elite este fundamentală pentru mersul înainte, însă la nivelul restului societăţii vom asista la o uniformizare ce va ţine cont de unde au plecat cei care nu participă la progres, ci doar îl susţin prin muncă.
Eschivarea de la muncă va fi, probabil, aspru penalizată, şi dacă nici asta nu va da roade, se va pune problema extincţiei.
Toatea acestea cu precizarea că cine îşi închipuie că poate fi pus semnul egal între globalizare şi socialism greşeşte foarte mult, fiindcă în lipsa elitelor şi a progresului ştiinţific există doar drumul spre pieire.
Cu alte cuvinte, secvenţa în care se conservă sclavia şi este utilizată forţa de muncă în folosul castelor e taxată de efectul Balassa – Samuelson, fiindcă nu se soldeză cu sporuri de productivitate.
De unde rezultă că perpetuarea actualului mod de a conduce, cu unii care moştenesc privilegii ca în feudalism, şi nu pe bază de meritocraţie, condamnă societatea pe termen lung.
Rezum, spunând ca și altă dată că ieșirea din criză se poate face cu inteligenţă, nu cu egalitarism, pe seama progresului tehnologic.
Doar elitelor li se datorează progresul ştiinţific, artistic, industrial care conferă putere unei ţări şi prosperitate clasei muncitoare. Iar dacă astăzi “proletariatul” câştigă mai mult ca în trecut, asta se datorează mai mult elitelor care au gândit, decât celor ce au lucrat în folosul lor.