Un premiu teribil a primit Stela Popescu când, ducându-se în piaţă după zarzavaturi, un trecător tresare observând-o şi îi zice: “Mă bucur că v-am văzut, doamna Stela, îmi va merge bine toată ziua!”. Stela Popescu este o doamnă luminoasă, firea ei mereu împrimăvărată o face să râdă tot timpul, să emane optimism, să spună ceva plăcut celor din jur, chiar şi trecătorilor de pe stradă. Asta o ajută să arate splendid, chiar dacă a depăşit vârsta de 80 de ani, o pupi pe obraz şi constaţi că anii n-au săpat urme adânci, “n-am apelat la bisturiu, la reparaţii de chirurg”. Pofta de viaţă, pofta de scenă o împing mereu spre turaţia maximă, care înseamnă adevărata tinereţe. Se hrăneşte din plin cu iubirea oamenilor, cu mulţumirea de a stârni aplauze parcă de când lumea. I-a plăcut să inoveze, să nu joace din rutină, să suprindă cu roluri, cu scenete, cu texte de revistă, la care spectatorii nu se aşteptau. Românii, cu mic, cu mare, când rosteau Stela Popescu ziceau Diva, apariţia ei era mereu plină de strălucire, cu rochii spectaculoase, cu pene şi paiete. Se punea în scenă o piesă savuroasă, “Preşul”, o comedie de Ion Băieşu. Acţiunea se petrecea într-un bloc cu locatari trăsniţi, cu un administrator plin de vorbe nostime, cu cititor de contoare hazos. Stela Popescu a ales să interpreteze rolul femeii de serviciu, mereu sprijinită în teul de şters pe jos, cu basma, aşa că a îmbrăcat halatul unui mecanic plin de pete de unsoare. Când publicul a văzut-o pe Stela cu costumaţia asta de dat cu mătura a rămas cu gura căscată, dar imediat a început să aplaude de la prima replică a Stelei, care a înlocuit paietele cu halatul fără nasturi şi cu urme de ulei. Aceeaşi mirare a produs şi Florina Cercel, femeia frumoasă şi plină de feminitate, când pe scenă a dat viaţă dominatoarei, despoticei Vasa Jeleznova, cea care comanda de la schimbarea destinelor celor din jur până la cum să se simpatizeze sau să se duşmănească rudele, cu care făcea un fel de instrucţie de regiment. Marea actriţă Florina Cercel, cea care a creat mereu roluri-bijuterie, este o sentimentală, nu numai o femeie splendidă. Se destăinuia într-un interviu că, în prima ei dragoste, de liceancă, atunci când iubitul i-a spus adio, a leşinat.