„Bate vântul, bate rece/ Și durerea nu mai trece.../ Sufletul mi se usucă/ Ca frunza din pom când pică/ Doamne, cu ce am greșit/ De-așa mult am pătimit/ Soră mi-a fost suferința/ Iar alinare credința...” La ceasul la care transcriem aceste cuvinte dintr-unul dintre cântecele sale, jurnalistul și interpretul de folclor Aurelian Preda și-a aflat liniștea și sfârșitul durerii.
Din păcate, tratamentul miraculos în care spera, într-o clinică din străinătate, nu a împlinit cea mai puternică dorință a sa: aceea de a putea trăi, mai departe, pentru cântec.
Aurelian Preda s-a stins marți seara, la vârsta de 41 de ani.
Suferea de o boală necruțătoare, care nu alege, secerând deopotrivă bătrâni și oameni în floarea vârstei. Oameni care mai aveau proiecte de împlinit și prieteni pe care să-i țină de mână. Cancerul - „racul”, cum îi zice în popor - arareori se dă bătut. Și, în ciuda luptei lui - dusă cu cele două „arme” ale sale: încrederea și credința - Aurelian a pierdut această bătălie.
Ne vor rămâne însă mereu imaginea tânărului cu o frumusețe înaltă și luminoasă, precum a cerului spuzit de stele în mijlocul verii, vocea caldă răsucită în fuior de cântec, versurile pe care le vom rosti amintindu-ni-l pe cel care le dădea fior, ca nimeni altul.
Odihnește-te în pace, suflet cald și luminos!