Clasa politică nu este responsabilă, nu este pregătită, nu se exprimă corect, disprețuiește educația etc. Publicul vede o lipsă de strategie, de proiect de țară care să fie urmat. O spune Ioan Aurel Pop, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Interviul face parte din proiectul Românii în anul Centenarului, un proiect Jurnalul şi Antena 3.
Vi se pare că, în ultimul an, România a evoluat în bine, în rău, a rămas la fel? De ce?
Ioan Aurel Pop: România a evoluat mai mult în rău, adică a involuat! A scăzut și mai mult încrederea românilor în instituțiile statului și în clasa politică. A scăzut calitatea oamenilor politici. Publicul vede o lipsă de strategie, de proiect de țară care să fie urmat. Guvernele noi nu respectă angajamentele guvernelor precedente și încep mereu de la capăt, ca într-o muncă de Sisif. De asemenea, se vede accentul pus de liderii politici pe apărarea intereselor personale și de grup restrâns, în locul intereselor comunității naționale.
Dar în ultimii 10 ani, cum a evoluat România? De ce?
Țara a evoluat, în ultimii zece ani, cu sinuozități. Pe de o parte, aderarea la UE a fost de bun augur și ne-a introdus în circuitul de valori europene consacrate, de succes. Pe de altă parte, incapacitatea clasei politice de a guverna în numele națiunii a scos la lumină racile de fond, greu de depășit.
Ce merge bine în România?
În România merge bine creația individuală, creativitatea românilor, inventivitatea lor ca ființe izolate. De exemplu, avem informaticieni excelenți, artiști plastici excelenți, profesori și medici foarte buni etc.
Ce merge rău în România?
Mai multe merg rău decât bine! Nu funcționează solidaritatea națiunii; noi ne denigrăm singuri țara, poporul acesta, valorile trecutului și ale prezentului, nu ne putem aduna într-un efort colectiv spre bine. Nu știm să muncim în specialitate și ne risipim în fel de fel de experimente.
Medicii se ocupă de istorie, inginerii de medicină, omul de rând se pronunță în legătură cu vaccinurile, părinții vin la școli și dictează ce lecții să se predea etc. Noi nu așteptăm niciodată rezultatele unor reglementări, ci facem noi reglementări mereu, ca într-un carusel.
În România merge rău munca, producția de bunuri concrete, merg rău instituțiile publice etc.
Care credeți că este principala cauză a menținerii decalajului de dezvoltare dintre România și alte state din UE?
Mai întâi este o cauză istorică, peste care nu se poate trece ușor. Nucleul dur al UE este reprezentat de țările de succes, care au trecut la principiul competiției și al concurenței încă de la finele Evului Mediu, au acumulat capital - din munca lor sau a altora - etc. Noi, cu modelul bizantin și răsăritean, ne-am trezit mizând – și asta s-a văzut cam la un secol de la căderea Constantinopolului (1453) – pe o carte perdantă și am rămas agățați de o mentalitate paseistă, letargică, contemplativă, de genul „Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat…”. Or, Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și în traistă! Vin apoi lungile decenii de comunism, adus pe tancurile sovietice, dar „împrospătat” de contribuția noastră „originală”. Acestea ne-au îndepărtat și mai mult de Occident. În fine, ultimii aproape 30 de ani – cu toate stângăciile, bâlbâielile, greutățile, comploturile etc. – ne-au făcut să pierdem timp prețios pe calea sincronizării noastre (cum ar fi spus Eugen Lovinescu).
Care este personalitatea care influențează cel mai mult evoluția României în prezent? De ce aceasta și prin ce/cum anume?
Nu cred că există vreo personalitate internă care s-o facă cu-adevărat. Există grupuri de interese care trag într-o parte sau alta, dezorientând complet comunitatea. Țara este influențată acum mai mult dinspre exterior, de la Bruxelles și Strasbourg, de la Washington…
Care este cea mai mare amenințare care ar putea influența evoluția României în următorul an? De ce spuneți asta?
Cred că este letargia acestui popor, cu tendințe de a-și pierde complet încrederea în democrație. Strada reglează în momente de cumpănă un regim politic democratic, dar dacă măsurile bune nu se pot lua decât sub presiunea străzii, atunci pericolul este grav.
Citat 2
“Există pericolul de a eluda democrația, iar un regim mai bun decât cel democratic -aplicat, însă, după regulile verificate - nu există încă”
Cine credeți că ar putea schimba în bine evoluția țării noastre în viitorul apropiat? De ce acesta/aceasta și cum anume?
Primenirea radicală a clasei politice și implicarea în conducere a oamenilor de stat, în locul „politicienilor de meserie”. Prin oameni de stat îi înțeleg pe aceia care s-au validat într-o meserie, au obținut rezultate remarcabile în acea specialitate și care sunt capabili – după o astfel de experiență – să pună națiunea, colectivitatea, comunitatea pe prim plan și s-o servească. Un om de stat este în serviciul națiunii, vine la putere când îl vrea națiunea și se retrage tot în funcție de voința celor care i-au delegat puterea.
În care țări aveți cea mai mare încredere? (primele 5) Ce anume la aceste țări vă inspiră încredere?
Japonia, Elveția, Germania, Marea Britanie, Italia. Îmi inspiră încredere, la unele, spiritul de organizare și de mobilizare, la altele siguranța vieții și a monedei, la altele disciplina și ordinea (în comunitate nu se poate trăi haotic sau anarhic!), la altele conservatorismul (în sensul păstrării valorilor verificate), la altele bunul gust artistic, sensul constructiv, monumentele etc.
În care țări aveți cea mai puțină încredere? (primele 3) Ce anume la aceste țări vă inspiră neîncredere?
Nu vreau să mă refer aici la țări prea îndepărtate sau prea mici, care nici nu funcționează ca state etc. Ele sunt Coreea de Nord, Federația Rusă, Turcia. Îmi inspiră neîncredere regimurile dictatoriale, arma atomică, propaganda deșănțată, tendințele expansioniste, respingerea laicității, șantajul, amenințările directe și voalate, falsificarea istoriei etc.
Care este valoarea care definește România în prezent? Dar valoarea care lipsește cel mai mult în societatea românească la acest moment?
România încă face haz de necaz, are răbdare și speranță - nu ca odinioară, dar mai are. Lipsește solidaritatea în numele unui ideal valid, pozitiv, bun.
Cum apreciați pe o scală de la 1 la 5 (1 foarte proastă, 5 foarte bună) calitatea clasei politice care a decis soarta României în ultimii 10 ani?
1-2.
Principalul defect/Principala calitate?
Clasa politică nu este responsabilă, nu este pregătită, nu se exprimă corect, disprețuiește educația etc. Calități nu are!
Care este greșeala cea mai mare a clasei politice din ultimii 10 ani?
Subestimarea forței acestui popor, acum dezbinat, dar care, în momentele fundamentale, a știut să de adune!!! Cam rar, ce e drept!
Ce urare ați face României pentru 2018?
Îi urez României, pe urmele lui Eminescu, „îngerul iubirii” și, pe urmele lui Andrei Mureșanu, să se „deștepte”. Dar asta nu se poate dacă nu ne trezim noi, fiindcă noi, românii, suntem sau ar trebui să fim România. Altminteri, fără să mai fiu patetic, le doresc românilor să facă numai ceea ce trebuie, adică să muncească bine în meseria lor și să se gândească și la cei din jur. La mulți ani!
De la 1 la 5 (1 = foarte rar, 5 = foarte frecvent) , cât de frecvent credeți că sunt încălcate în prezent în România următoarele valori?
Promovarea competenței 4 (domnesc nepotismul și „pilele”)
Respectul față de adevăr 4 (azi adevărul este ocolit și disprețuit, inclusiv la nivel filosofic, prin conceptul fals de… post-adevăr)
Angajamentul față de valorile naționale 5 (națiunea a ajuns azi de ocară și asta nu atât printre străini, ci în mințile multor români, ceea ce este grav, aproape sinucigaș)
Libertatea de exprimare 3 (este relativ mare, mai mare, poate, decât 3, dar nu prea folosește)
Încrederea în instituții 5 (instituțiile noastre au încetat să mai servească oamenii simpli, să se ghideze după interesele publice)
Sancționarea corectă a ilegalităților 3 (justiția sancționează, de bine, de rău, dar unii români s-au obișnuit și cu sancțiunile, iar pedepsele pentru actele antisociale sunt ridicol de blânde)
Acesta este al treilea palier al unei ample analize Jurnalul şi Antena 3 (primele două sunt studiile Avangarde şi CURS), reprezentat de opiniile competente solicitate unui număr de 20 de experți din diverse domenii, cu ajutorul cărora am reușit să conturăm orizontul așteptărilor şi inventarul dezamăgirilor românilor în anul Centenarului. Ceea ce urmează este o lectură pasionantă, dincolo de rigoarea științifică a cercetărilor sociologice, iar în zilele următoare veți găsi pe larg în Jurnalul comentariile și analizele critice ale celor douăzeci de profesioniști care au participat la acest demers unic.