Deşi proiectul de buget prevede creşteri de salarii brute cu 25% pentru toţi salariaţii de la stat, începând cu luna ianuarie, în realitate oamenii vor rămâne în mână cu 4%. Însă, dacă luăm în considerare şi inflaţia, angajații de la stat vor rămâne cu numai 0,9% în 2018 comparativ cu acest an, spune Ioana Petrescu, fost ministru de Finanţe în Guvernul Ponta. Ea adaugă că cei mai afectaţi vor fi salariaţii din mediul privat, având în vedere că nu toţi patronii vor putea transfera contribuţiile angajaţilor. Fostul ministru de Finanţe a criticat proiectul de buget pe 2018 şi din perspectiva reducerilor de cheltuieli, care nu se fac după o analiză amănunţită, ci se taie arbitrar de la toată lumea.
Jurnalul: Care sunt efectele acestui proiect de buget pentru românul de acasă?
Ioana Petrescu: Proiectul de buget adoptat de Guvern pentru anul 2018 include punerea în aplicare a Legii salarizării, care prevede majorări de salarii la stat. Mai exact, 25% creșterea salariului brut pentru toți angajații de la stat, din luna ianuarie, creșterea integrală a salariului până în anul 2022 pentru angajații din sănătate și, din luna martie 2018, creșterea cu 20% a salariilor pentru angajații din învățământ.
J. N: Așadar, cresc salariile din 2018?
I.P: Pentru majoritatea angajaților de la stat care beneficiează de creșterea salariului brut cu 25%, va exista o creștere a salariului net de doar 4%, pentru că asigurările sociale trec în sarcina angajatului. Chiar și așa, vorbim despre o mărire a veniturilor, însă, salariații nu vor resimți în totalitate această creștere. Și asta, pentru că anul viitor inflația va fi de 3,1 %, conform prognozei realizate de Guvern. Așadar, din mărirea veniturilor nete cu 4%, dacă luăm în considerare creșterea prețurilor, angajații de la stat vor rămâne în buzunar doar cu 0,9% mai mult decât anul acesta.
Situația poate deveni și mai tragică în mediul privat. Patronii nu pot fi obligați să crească salariul brut pentru a compensa creșterea asigurărilor sociale plătite de angajat, așa că este posibil că unii angajați să vadă de la 1 ianuarie că veniturile lor nete sunt mai mici. Evident, pe cei care vor fi în această situație, inflația îi va afecta și mai tare.
Cei din domeniul IT vor fi loviți și mai puternic decât celelalte categorii din privat pentru că ei nu beneficiează de reducerea impozitului pe venit de la 16% la 10% și ca atare, o dată cu trecerea asigurărilor sociale în sarcina angajatului, netul angajatului poate rămâne constant doar dacă angajatorul mărește atât brutul angajatului, cât și costul total cu salarizarea. Cam așa arată măririle de salarii conform proiectului de buget.
J. N: Ce se întâmplă cu salariul minim?
I. P: Bugetul pentru anul viitor este construit pe un salariu minim brut de 1.900 de lei, cu o sută de lei mai puțin decât fusese promis în programul de guvernare. Este bine că va fi o creștere ușor mai lentă decât cea prevăzută, pentru că așa va scădea presiunea de pe firmele private care şi aşa trebuie să facă față unor costuri mai ridicate cu forța de muncă. Mai ales că multe dintre companiile private se vor confrunta anul viitor cu o serie de noi măsuri fiscale neprietenoase, precum impozitul pe cifra de afaceri, care nu le va mai permite să își deducă din taxe costul cu angajații. Dar, cum am mai spus de multe ori, este foarte important ca fiecare român care muncește să aibă un salariu care să îi asigure minimul necesar de trai, mai ales că anticipăm o inflație mai mare în perioada următoare. Deci această decizie de a mari salariul minim la 1.900 de lei este una înțeleaptă.
J. N: De unde vin banii pentru creșterile din buget?
I. P: Pentru a susține cheltuielile prevăzute anul viitor, finanțarea va fi asigurată din surse care ar fi trebuit să fie utilizate pentru garantarea pensiilor peste 20-30 de ani.
Banii vin din reducerea contribuțiilor la Pilonul II de pensii, care are 6,96 milioane de beneficiari. Mai exact, de la salariații tineri de azi.
În 2018, se vor duce doar 3,75% din salariul brut la Pilonul II, în loc de 6%, cum era prevăzut iniţial în Legea pensiilor private. Anul viitor, doar 7,31 miliarde lei vor mai merge în contul privat al contributorului pentru pensie privată.
“Dacă s-ar fi acordat 6% din salariul brut, contribuția totală ar fi fost de 11,696 de miliarde de lei. Asta ar fi însemnat că, în medie, fiecare contribuabil ar fi primit cu 647 de lei mai mult la Pilonul II în 2018 față de 2017. Procentul de 3,75% alocat Pilonului II diminuează această sumă la doar 17 lei. Așadar, Guvernul a luat, în medie, 630 de lei de la fiecare tânăr pentru a finanța pensiile în plată anul viitor”
O altă sursă de finanțare a bugetului sunt dividendele de la companiile de stat. Guvernul plănuieşte ca anul viitor să ajungă la venituri în valoare de 3,59 miliarde lei din aceste dividende, cu 16% mai mult faţă de cele bugetate pentru 2017. Astfel, banii care ar trebui reinvestiţi, astfel încât aceste companii să aibă profituri mai mari și noi toţi să beneficiem de o creștere sănătoasă a veniturilor la buget în viitor, vor fi cheltuiți pentru pensii și salarii. Este o măsură total nesănătoasă, care va avea efecte nocive asupra acestor companii pe termen mediu și lung.
Atât reducerea contribuției la Pilonul II, cât și cheltuirea dividendelor din companiile de stat sunt măsuri cu bătaie lungă și vom suferi de pe urma lor mulți ani de acum înainte. Această decizie denotă lipsă de viziune pe termen lung.
Actuala putere recurge la aceste instrumente pentru a câștiga capital politic, bazându-se pe faptul că efectele unor astfel de măsuri se vor vedea doar peste zeci de ani, când, evident, nu vor mai putea fi trași la răspundere pentru răul produs azi.
Cheltuieli tăiate arbitrar
J. N: Ce părere aveți despre reducerile de cheltuieli din buget?
I. P: Sunt prevăzute două mari categorii de reduceri de cheltuieli. Una dintre ele limitează angajările în administrația centrală, astfel încât pentru două persoane care ies din sistem se angajează în loc una singură. Cea de-a doua prevede diminuarea cu 10% a cheltuielilor pentru bunuri și servicii din instituțiile statului, cu câteva excepții, incluzând acțiunile legate de Președinția României la Consiliul Uniunii Europene. Nu sunt de acord cu tăierile de cheltuieli arbitrare. Știu că această metodă e cea mai simplă cale de a economisi bani la buget, nu trebuie să fii expert în finanțe că să calculezi impactul unei astfel de măsuri. Însă, ar trebui să existe un plan de raționalizare a cheltuielilor publice, care presupune o analiză, așa cum promite programul de guvernare. Conform acestui plan, pot fi identificate instituții în care cheltuielile pot fi diminuate într-un procent mai mare, cum, de asemenea, în alte instituții, tăierea cheltuielilor cu 10% ar avea un impact negativ major și atunci diminuarea ar trebui să fie în procent mai mic sau să nu se facă deloc.
“Îmi pare rău că nu am învățat nimic din experiența tăierilor de salarii din timpul lui Traian Băsescu! Și atunci s-a decis diminuarea salariilor, de la mic la mare, fără nicio diferențiere. Evident, există zone unde se poate reduce numărul de angajați la stat. Dar ce facem cu instituțiile unde deja avem deficit de personal, precum ANAF? Înjumătățim și acolo personalul? Cine mai colectează taxele necesare finanțării pensiilor și salariilor mărite?”
Același lucru este valabil și pentru tăierea cheltuielilor la bunuri și servicii: dacă se identifică instituții unde se cheltuie în exces, bineînțeles că trebuie intervenit. Dar nu se poate generaliza o astfel de măsură. Guvernul trebuie să facă o analiză mai întâi. Știți cum se spune: măsoară de șapte ori și tăie o dată!
J. N: Conform proiectului de buget, rămâne România în 2018 în ținta de deficit?
I. P: Întreaga construcție bugetară 2018 se bazează pe un deficit cash de 2,97% din PIB. Vor fi introduse derogări de la Obiectivul Bugetar pe Termen Mediu (MTO). Problema stă în acest deficit structural. Deși el a fost atins în 2014 când eram ministru și în 2015, în 2016 și 2017 s-a depășit. În mai, Comisia Europeană ne-a avertizat că am încălcat această prevedere din Pactul pentru Stabilitate și Creștere și zilele trecute ne-a mai avertizat încă o dată, ocazie cu care a cerut României să vină cu măsuri pentru a rectifica această problemă până în aprilie 2018. Din păcate, aceste modificări sunt dificil de făcut, pentru că vorbim de un deficit structural, deci și măsurile care reduc acest deficit sunt unele structurale, cum ar fi: tăieri de salarii, reduceri de personal sau creșteri de taxe.
Mai grav mi se pare că avertizările Comisiei Europene au fost publice și, implicit, au dat un semnal finanțatorilor să crească dobânzile pentru împrumuturile pe care statul le face pentru a finanța datoria publică. Dacă nu se iau măsuri drastice, precum o modificare a Legii salarizării și a Legii bugetului, vom vedea o creștere a costurilor cu finanțare a datoriei în viitorul apropiat.
Educaţia, Cenuşăreasa bugetului
J. N: Ce se întâmplă cu investițiile publice?
I. P: Guvernul alocă 4,2% din PIB pentru investiții publice în 2018. Problema este că pentru Educație, care este declarată o prioritate, s-au alocat foarte puțini bani pentru investiții. Sunt alocate doar 50 milioane de lei pentru anul 2018, adică de aproape şapte ori mai puțin decât în anul 2015. În mod constant, în ultimii ani, investițiile în Educație au scăzut de la 338 milioane de lei în 2015, la 278 milioane de lei în 2016 și la 205 milioane execuție preliminară în 2017, deși fiecare guvern care a trecut pe la Palatul Victoria a declarat că Educația este o prioritate.
J. N: Credeți că acest buget va fi promulgat?
I. P: Cred că da. Chiar dacă președintele întoarce Legea bugetului în Parlament, alianța de guvernare are majoritate. Din păcate, nu avem o Opoziție care să se mobilizeze sau care să vină cu soluții. Nu face decât să critice de pe margine. Pentru a putea depăși acest impas, trebuie o Opoziție capabilă să vină cu măsuri clare de rectificare a acestui buget. Mai mult, Opoziția ar trebui să își câștige suporteri și printre parlamentarii Puterii, pe aceia care își dau seama că alianța de guvernare a luat-o pe un drum greșit.