Protocoalele secrete trebuie să rămână pe veci secrete, iar consecințele lor materializate în acte juridice abuzive urmează să fie trecute la capitolul „ghinion”. Acesta este mesajul explicit al președintelui României, Iohannis Klaus Werner, care a atacat la Curtea Constituțională Legea privind declasificarea unor documente. Legea trimisă spre promulgare în 21 noiembrie 2018 este astfel momentan blocată ; prin acest demers, Iohannis se opune implicit măsurilor reparatorii la care ar putea apela persoanele condamnate sau alte prejudicii în baza unor procese dirijate, cu probe obținute ilegal sau falsificate.
Iohannis Klaus Werner a făcut în 7 decembrie o reclamație de constituționalitate, cerând CCR să constate că Legea privind desecretizarea unor documente este neconstituțională în ansamblu. Primul aspect criticat al legii se referă la art. 6 care stipulează că: „Lucrătorii din Serviciul Român de Informații, precum și cei din toate instituțiile emitente, care pun la dispoziția conducerii instituțiilor din care fac parte, la solicitarea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității SRI, documente și declarații care au ca temei Hotărârea nr 17/2005 a CSAT, nu răspund penal,disciplinar, administrativ sau financiar pentru acțiunile întreprinse în acest sens”.
Evident că această prevedere a legii, pusă în aplicare, ar întări capacitatea Comisiei parlamentare de control al SRI de acces spre protocoalele secrete emise în baza celebrei Hotărâri a CSAT care viza combaterea corupției și spălării banilor. Băsescu, în mandatul căruia a fost adoptată Hotărârea nr. 17 a CSAT, susține că aceasta nu prevedea încheierea de protocoale secrete care să distorsioneze alte legi. Deoarece „ghemul” secretelor se adună la SRI, este firesc ca prin lege să fie dezlegată calea desecretizării și scoaterea lucrătorilor din serviciul de informații de sub restricția unui dialog mai deschis cu Parlamentul pe o temă specifică, aflată în aprinsă dezbatere a societății.
Statul paralel nu acceptă reparaţii pentru victime
O altă supărare, chiar și mai mare pentru statul paralel, o constituie găsirea unei căi legale și generale pentru ca victimele acțiunilor abuzive acoperite de secretul protocoalelor să poată solicita măsuri reparatorii. Legea privind desecretizarea unor documente, așa cum a fost aprobată de Parlament, este foarte clară, art. 4 stipulând că: „Persoanele care se consideră vătămate într-un drept ori într-un interes legitim de efectele produse de documentele prevăzute la art.1 au posibilitatea, în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să se adreseze instanțelor competente pentru constatarea încălcării drepturilor și libertăților fundamentale și repararea prejudiciului suferit”.
Spaima lui Iohannis, autodeclarat apărător al „statului de drept”, este ordonată de cei care au comis abuzuri pentru care, potrivit unor prevederi din legile Justiției, pot răspunde, inclusiv material. Mai mult, teama sistemului este clar exprimată de critica de constituționalitate a legii care prezumă că toate documentele ar fi nelegale și cauzatoare de prejudicii, „deschizându-se astfel dreptul oricărei persoane interesate de a obține repararea unui prejudiciu”. Deci, în opinia președintelui României, accesul la reparații în urma abuzurior „statului paralel” ar trebui să fie selectiv, restrâns după criterii neștiute și eventual... secrete.
Controlul de constituționalitate cerut de KWI se plasează în zona unor chițibușuri. De pildă, la Cotroceni , sintagma „efectele produse de documente” nu este clară. Deși se știe exact ce documente sunt în cauză, adică acelea produse de protocoalele secrete, formula este apreciată ca „lipsită de precizie și previzibilitate” .
„Spaima lui Iohannis, autodeclarat apărător al statului de drept,este ordonată de cei care au comis abuzuri pentru care, potrivit unor prevederi din legile Justiției, pot răspunde, inclusiv material.”