Brunet ca piperul, Jean Constantin a ştiut să-şi fructifice tenul „bronzat”: „Haoleo, ce palme are Caragiu, îmi sfârâie obrazul!”. Jean Constantin era din mamă grecoaică şi tată român, nu prea rostise el cuvântul şatră. Dar bancurile lui le rostea tot timpul cu trimitere la tenul lui oacheş, foarte brunet. Când era la restaurant cu amicii şi printre mese o florăreasă cu fuste creţe şi ţipătoare oferea flori, Jean Constantin îi dădea o sută pentru un buchet, stârnind ironiile prietenilor: „Ce darnic eşti”, dar Jean nu rămânea dator: „Eşti prost, asta-i maică-mea!”.
Încă de sugar, a fost înfăşat în glume, în replici pline de umor, era un izvor nesecat de bancuri spontane. Jean Constantin era nelipsit din fruntea distribuţiilor filmelor, serialelor româneşti, fie că era găinar agreat de comisari, fie că era simpaticul de pe corabie în „Toate pânzele sus”, fie că juca şi în filmele istorice. În „Nemuritorii”, a spus nişte vorbe din inspiraţia lui genială încât a detensionat o scenă periculoasă. Sergiu Nicolaescu imaginase un scenariu grozav: căpitanii lui Mihai Viteazul au fost strânşi într-o ceată ce trebuia să aducă în Ţară lăzile cu galbeni, în realitate pline cu pietre, dar erau doar motivul să revină acasă bravii oşteni români. La un moment dat, i-au prins oştile otomane şi i-au chinuit, îngropându-i în nisip până la gât şi stârnind armăsarii să galopeze printre capetele oştenilor români. Scenă periculoasă: fără apărare, băgaţi în nisip până la gât actorii puteau primi o copită în cap. Jean Constantin a făcut însă o glumă detensionând atmosfera: „Eu mă tem că-mi lasă caii o balegă pe creştet!”. Într-un serial la TV, Jean era un hoţoman bătut de comisarul Ciripoi – interpretat de Toma Caragiu. Caragiu, ca să-l tachineze pe simpaticul Jean, cerea multe duble filmate ca să-l pălmuiască zdravăn. De aceea se mira Jean Constantin de ce palme are Toma Caragiu. A trăit tot timpul în Constanţa de lângă Eforia natală şi n-a refuzat niciun rol, inclusiv de la teatrul constănţean „Fantasio”.