Conform documentelor, Ministerul Agriculturii a aprobat, pe 6 august 2014, plata către firmele de consultanță implicate în organizarea unor cursuri de formare pentru angajați APIA. În aceeași zi, o parte din sumă a fost virată către judecătoarea Camelia Bogdan, în baza unui contract de prestări servicii.
La doar două zile distanță, pe 8 august 2014, magistratul a pronunțat decizia definitivă în Dosarul ICA, favorabilă Ministerului Agriculturii.
Documentele arată explicit legătura financiară: „În aceeași zi, FDI Top Consult a virat o parte din acești bani către judecătoarea Camelia Bogdan. La două zile după ce a luat banii, […] judecătoarea Bogdan a dat o sentință definitivă în favoarea Ministerului Agriculturii.”
Succesiunea evenimentelor ridică semne de întrebare majore privind independența actului de justiție, în condițiile în care relația contractuală și fluxul financiar sunt documentate oficial. Sincronizarea dintre momentul plății și pronunțarea sentinței devine un element central în evaluarea posibilei influențe asupra deciziei.
Mai mult, raportul de activitate depus de judecătoare pentru a-și încasa remunerația indică faptul că aceasta a prestat efectiv servicii în cadrul proiectului finanțat de minister, consolidând legătura directă dintre magistrat și una dintre părțile din dosar. Contextul general sugerează nu doar o coincidență temporală, ci o suprapunere de interese greu de ignorat.
Cazul capătă o dimensiune și mai sensibilă în condițiile în care Dosarul ICA a fost unul dintre cele mai mediatizate procese din România, ceea ce amplifică impactul public al acestor dezvăluiri și întrebările legate de corectitudinea procedurilor judiciare.