Recent, fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, a căzut în casă pe o podea spălată şi udă, traumatism nu de mare violenţă, dar totuşi i s-au fracturat glezna şi clavicula. A trebuit să fie operat şi acum face şedinţe de recuperare. La vârste mai înaintate, intervine şi osteoporoza.
Florin Condurăţeanu: - Domnule profesor doctor Andrei Firică, dumneavoastră aţi făcut şi prima implantare a unei proteze în gleznă. Este glezna un punct sensibil?
Prof. dr. Andrei Firică: - Glezna este o articulaţie complexă. Ea susţine, împreună cu genunchiul şi şoldul, greutatea corpului, numai că ea face această sarcină pe o suprafaţă mult mai mică, s-o comparăm cu o cutie de chibrituri. Oasele piciorului sunt tibia şi peroneul. Tibia este un fel de plafon cu pereţi laterali, iar peroneul este un fel de atelă. Aceste oase ţin ca într-o menghină un os rotund, astragalul, care asigură mişcările gleznei. Sub astragal se află osul călcâiului, calcaneul. Această construcţie este ţinută în chingi puternice de ligamente. În cazul unui traumatism sau al unei mişcări prea ample, glezna se umflă şi doare. Dacă au fost lezate doar părţile moi, ligamentele, muşchii, capsula articulaţiei, este vorba de o entorsă. Se tratează cu comprese reci, cu gheaţă, cu antiinflamatoare. Dacă durerile nu trec înseamnă că diagnosticul este de luxaţie. Au avut de suferit şi oasele gleznei, s-au dezaxat, nu mai calcă os pe os. S-au rupt şi ligamentele. Trebuie să intervină şi chirurgul ortoped pentru rearanjarea oaselor.
F.C.: - Din căzătura minoră, fostul preşedinte şi-a fracturat şi clavicula...
Prof. dr. A. Firică: - În cazul fracturii de claviculă, nu se poate pune ghips. Norocul este că aceste clavicule sunt intens vascularizate, vine mult sânge şi se formează mai repede calusul de reparare a fracturii. Eventual, se pun bandaje pe tors şi se recomandă medicamente împotriva durerilor. Dacă s-au deplasat segmentele claviculei, chirurgul ortoped le realiniază. Trebuie multă precauţie ca în timpul operaţiei să nu fie atinse cele două vase mari ce traversează zona şi pleura ce îmbracă plămânul.
F.C.: - Spuneţi că frecvente sunt şi fracturile în zona pumnului...
Prof. dr. A. Firică: - Da, fiindcă în timpul căzăturii omul se sprijină în mână. Oasele antebraţului sunt cubitus şi radius. Cubitusul este un fel de ax, radius e mobil în jurul axului pentru a permite mişcările pumnului. Spre pumn, aceste oase ale antebraţului se lăţesc, acolo se face fractura în timpul căderii şi sprijinirii în mână, se aseamănă cu îndoirea unei furculiţe. Se imobilizează în ghips zona.
F.C.: - Care sunt cele mai periculoase fracturi?
Prof. dr. A. Firică: - Fracturile de bazin şi fractura de şold, de cap al femurului. La vârstnici, fractura de şold îi ţine multă vreme la pat.
F.C.: - Sunt dureroase şi suferinţele în regiunea umărului.
Prof. dr. A. Firică: - Articulaţia umărului are o construcţie aparte, oasele fac un fel de tunel prin care trec muşchi, ligamente, tendoane. Când aceste ţesuturi moi suferă un proces inflamator, ele sunt încorsetate în tunelul de oase, în canalul osos şi apar durerile. Nu trebuie neglijată nici perioada de recuperare ulterioară.
Osul este un organ viu, el se reînnoieşte tot timpul: mor unele celule, dar se nasc altele. Construcţia osului este superbă, ea asigură cel mai bine rezistenţa scheletului, susţinerea greutăţii de multe kilograme.