Este și motivul în baza căruia descendenții unor familii ilustre pe vremea țarilor au pus umărul în ultimele două decenii la restaurarea forței imperiale, ajutându-l pe fostul ofițer KGB ajuns președinte să preia controlul asupra sectoarelor strategice ale economiei ruse.
Unul dintre acești „prinți albi”, Jean Goutchkov, descendent al unei case ce a dat Rusiei imperiale miniștri de război, amirali și politicieni de vârf, astăzi bancher influent în Elveția, a fost și este omul din umbră al puterii lui Volodia. De remarcat că Jean Goutchkov a fost uns în fruntea băncii private HSBC din Geneva în 2007, imediat cum custodele averii lui Putin în Țara Cantoanelor, Gennadi Timcenko, și fiica acestuia au devenit clienți de lux ai acestui grup financiar. De altfel, Goutchkov și Timcenko colaboraseră strâns și în cadrul unor operațiuni dezvoltate de alte bănci, tot în Occident, încă de pe vremea în care silovikii KGB începuseră procesul de drenare a lichidităților Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. Apoi, miliardele de dolari generate de afacerile cu petrol, scoase de noii parveniți din Rusia, au fost pompate în băncile elvețiene, dar nu la întâmplare. Ele au fost lăsate în grija unor bancheri cu origini rusești get-beget. Un astfel de administrator al mormanelor de bani extrase din Rusia este Jean Goutchkov, numit și „Lampa fermecată” a lui Putin, pentru că, se spune, ori de câte ori Vladimir râvnește la ceva și are nevoie de lovele pentru a-și face hatârul, apelează la bancherul lui din Elveția.
„Goutchkov se află în centrul nervos al puterii ruse”
Dar cine e, până la urmă, omul din spatele măștii de aristocrat alb metamorfozat în finanțist occidental? Catherine Belton, harnică cercetătoare și autoare a unei lucrări exemplare - „Oamenii lui Putin. Cum a recuperat KGB-ul Rusia și apoi a atacat Occidentul” (Editura Litera, Colecția Kronika, 2022) - ne luminează: „Jean Goutchkov e nepotul lui Alexander Ivanovici Goutchkov, fin aristocrat rus alb, președinte al uneia dintre primele Dume, conducător al mișcării octombriste, care încercase cu disperare să introducă în Rusia imperială a țarului Nicolae al II-lea reformele unei monarhii constituționale înainte ca bolșevicii să cucerească puterea. Jean avea și el ceva din prezența princiară a ilustrului său strămoș. Își pieptăna părul pe spate, peste fruntea înaltă, și avea ochii reci și albaștri. De mulți ani colabora îndeaproape cu regimul lui Putin, deplasându-se spre și dinspre Moscova în condiții de nabab, cultivând clienți ruși bogați, mai întâi la Intermaritime Bank din New York, apoi în Europa occidentală, la Julius Baer și la HSBC”. Așadar, un bancher cu greutate, nu? „Pentru majoritatea colegilor de la sucursalele bancare din Moscova, mișcările lui Jean Goutchkov erau întotdeauna învăluite în mister - sesiza Catherine Belton. «Nu-ți spunea niciodată când se afla în Rusia și nici cu cine se întâlnea. Venea și pleca fără să lase vreo urmă», se confesa, sub protecția anonimatului, un asociat al lui Jean cercetătoarei britanice. Cei care-l cunoșteau susțineau că această secretomanie era pe deplin întemeiată: «Goutchkov se află în centrul nervos al puterii ruse!»”.
Legături vechi: suedezul Tornqvist și elvețianul Rappaport
Că Jean Goutchkov era un tip extrem de important pentru Kremlin se poate deduce și din jocurile pe care le-a aranjat la Geneva, acolo unde se găseau cele mai mari rezerve în bani lichizi ale camarilei lui Vladimir Putin. Din nou Catherine Belton: „În anii 1990, Goutchkov avusese un rol esențial în toate aceste operațiuni de sifonare a bogățiilor Rusiei. El i-a făcut cunoștință custodelui Timcenko (păstrătorul averii lui Putin) cu suedezul Torbjorn Tornqvist, ulterior acționar alături de Timcenko la compania petrolieră rusă Gunvor, a treia în lume ca expunere financiară. Goutchkov și Tornqvist lucraseră împreună pentru imperiul controversatului finanțist elvețian Bruce Rappaport, cel care făcuse ani buni afaceri cu sovieticii - Goutchkov, la banca lui Bruce (Intermaritime), iar Tornqvist, la compania petrolieră Petrotrade, al cărei proprietar era tot Bruce Rappaport”. Încâlcite ițe, dar legăturile marilor învârteli n-au fost niciodată ușor de desfăcut. Mai ales că legea tăcerii instaurate de KGB îi impusese lui Jean Goutchkov discreție maximă. De altfel, urmașul aristocraților ruși a afirmat cu orice prilej în care a fost chestionat public că nu l-a întâlnit niciodată pe Putin. Și totuși, gura apropiaților e slobodă…
Întâlnirile de la mănăstirea ortodoxă de pe lacul Ladoga
„Trei dintre asociații lui Jean Goutchkov - mai consemna cercetătoarea Catherine Belton în studiul citat anterior - mi-au dezvăluit în cadrul unor dialoguri că, după ce Putin a devenit președintele Rusiei, Goutchkov s-a apropiat mult de el”. Și un exemplu aproape șocant: „Când soția lui Jean Goutchkov a murit, în 2010, acesta a mers alături de Putin și de Timcenko la o veche mănăstire de pe lacul Ladoga, aproape de granița cu Finlanda, un loc venerat de multă vreme de credincioșii ortodocși. Aveau să revină împreună acolo de încă trei ori”, devoala Belton, citând mărturiile unor apropiați ai bancherului elvețian care i-au solicitat jurnalistei de investigații să le fie protejată identitatea. „Drept mulțumire pentru serviciile aduse - specula în continuare Catherine -, Putin i-a oferit lui Jean Goutchkov un pașaport rusesc. Când unul dintre asociații de la Geneva ai lui Jean a fost întrebat dacă prietenia dintre Goutchkov și Putin implica și oferirea de servicii financiare, acesta a dat un răspuns interesant: «Este mai mult decât o prietenie, este și o relație strategică. În plus, dacă Putin dorește ceva, Goutchkov îi poate îndeplini dorința»”. De unde și supranumele: Lampa fermecată „Goutchkov”.
Rețeaua strategică
Implicarea atât de profundă a bancherului Jean Goutchkov în afacerile Rusiei ar viza - potrivit opiniei exprimate de Catherine Belton - mize superioare legăturii cu averea personală a președintelui Vladimir Putin. „Raportul acesta implică și crearea unui fond ilegal pentru clanul KGB al lui Putin, menit să conserve și să extindă puterea sa. Timcenko și Goutchkov păreau să facă parte dintr-o rețea strategică. Aceasta, ca și rețelele financiare clandestine ale KGB-ului care promovaseră interesele Partidului Comunist în epoca sovietică, gestiona și aloca banii pentru nevoile urgente ale regimului Putin”. Mai departe, britanica Belton cita un personaj influent din elita KGB, asociat al finanțiștilor din Geneva: „Desigur, în unele activități ale lui Timcenko sau ale lui Goutchkov se regăsesc unele interese directe ale lui Putin, dar nu neapărat sub forma unor sume personale de bani. Fondurile pot veni spre Putin prin bani negri destinați finanțării acțiunilor de partid sau printr-un fond caritabil gândit să influențeze situația electorală. Toate acestea pot fi numite resurse strategice”.
Schema capitalismului de stat
„Oamenii lui Putin - conchidea cercetătoarea Catherine Belton - au replicat pur și simplu sistemele gestionate de KGB în trecut, sisteme în care exporturile de petrol fuseseră o sursă crucială de bani negri. Rusia renunțase la reglementările economiei planificate și devenise un participant cu drepturi depline la economia de piață globală. Dar, după ce Putin și ofițerii din KGB au preluat puterea, ei au transformat modul în care Rusia interacționa cu economia liberă, exercitând o formă de capitalism de stat prin care custozi de încredere, precum Timcenko ori Goutchkov, acționează în favoarea regimului”. Ultimele explicații: „ Marile companii sunt practic extensii ale Kremlinului, și nu întreprinderi independente. Ele urmăresc să obțină un profit cât mai mare pentru cei care le manevrează”. Și cum banii trebuie și ei puși la adăpost, relațiile cu bancherii elvețieni trebuie cultivate atent...
2000 este anul în care Vladimir Putin a preluat prima oară funcția de președinte al Federației Ruse
Când soția lui Jean Goutchkov a murit, în 2010, acesta a mers alături de Putin și de Timcenko la o veche mănăstire de pe lacul Ladoga, aproape de granița cu Finlanda”, Catherine Belton, cercetătoare
Jean Goutchkov e nepotul lui Alexander Goutchkov, aristocrat rus alb, conducător al mișcării octombriste care încercase să introducă în Rusia țarului Nicolae al II-lea reformele unei monarhii constituționale înainte ca bolșevicii să cucerească puterea
Raportul acesta implică și crearea unui fond ilegal pentru clanul KGB al lui Putin, menit să conserve și să extindă puterea sa”, Catherine Belton, cercetătoare