Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Auguste Comte își face primele studii, ca intern, la liceul din Montpellier (1806-1812), după care se pregătește pentru École Polytechnique din Paris, sub îndrumarea lui Daniel Encontre, profesor de matematici transcendente și decan al Facultății de Teologie protestantă din orașul Montauban. În 1814, figurează al patrulea pe lista națională a celor admiși, dar în 1816 este exmatriculat împreună cu alți colegi, în urma participării la o revoltă împotriva unui pedagog, fapt interpretat ca un gest de opoziție politică față de Restaurație. Se întoarce în orașul natal și se înscrie la Facultatea de Medicină. „În același an - nota cercetătoarea Elena Brăteanu în „Dicționarul scriitorilor francezi” (Polirom, 2012) -, redactează o primă lucrare cu tematică filosofică: Mes réflexions (Reflecțiile mele). În 1817, revine la Paris, unde îl întâlnește pe Saint-Simon, al cărui secretar va fi în anii 1817-1824 și cu care împărtășește aceleași aspirații privind reorganizarea științifică a societății”.
Căsătorit 17 ani cu prostituata Caroline
Publică, sub semnătură proprie sau sub semnătura lui Saint-Simon, mai multe articole în ziarele fondate de acesta (L’Industrie, Le Politique, L’Organisateur) sau în revista Le Censeur européen, condusă de Charles Comte și Charles Dunoyer. „Rețin atenția lucrările: Sommaire appréciation de l’ensemble du passé moderne (Sumară apreciere a trecutului modern în ansamblu) (1820); Plan des travaux scientifiques nécessaires pour réorganiser la société (Programul lucrărilor științifice necesare pentru reorganizarea societății) (1822), Système de politique positive (Sistem de politică pozitivă) (vol. I, partea I, 1824). Pe 19 februarie 1825, Auguste se căsătorește cu prostituata Caroline Massin, care-l va părăsi în 1842. Pentru a face față dificultăților materiale, se dedică unei intense activități publicistice: Considérations philosophiques sur les sciences et les savants (Considerații filosofice asupra științelor și savanților) (1825), Considérations sur le pouvoir spirituel (Considerații asupra puterii spirituale) (1826), ambele apărute în Le Producteur, precum și predării unui curs de filosofie pozitivă, inaugurat pe 2 aprilie 1826, la propriul domiciliu”, mai menționa cercetătoarea Elena Brăteanu.
Criza mentală
Mai departe: „Cursul este organizat cu ajutorul subscripțiilor și al prietenilor, printre care se numără exploratorul și geograful Alexander von Humboldt (1769-1859), viitorul om politic Lazare Hippolyte Carnot (1801-1888), membru al Guvernului provizoriu în 1848, naturalistul Henri Marie de Blainville (1777-1850), matematicianul Louis Poinsot (1777-1859), economistul liberal Barthélemy Charles Pierre Joseph Dunoyer (1786-1862) ș.a. În ciuda succesului obținut, cursul este întrerupt după primele trei prelegeri, Auguste Comte fiind victima unei crize mentale, cauzată de surmenajul intelectual. Restabilit, autorul publică, în august 1828, Examen du traité de Broussais sur l’irritation (Analiză a tratatului lui Broussais despre nervozitate), iar pe 4 ianuarie 1829, reia Cursul de filosofie pozitivă pe care, începând din 9 decembrie, îl prezintă la Athénée Royal”.
Clotilde de Vaux, femeia ideală „pozitivistă”
De altfel, primul volum din Cours de philosophie positive va vedea lumina tiparului la începutul lunii iulie 1830, purtând dedicația: „Domnului baron Fourier... și domnului profesor... de Blainville, ca mărturie a respectuoasei mele afecțiuni”. În paralel, Comte inaugurează un curs de astronomie elementară, oferit gratuit publicului interesat. Slujba de pedagog la École Polytechnique (1832-1843) îi asigură un trai decent. În aprilie 1835, apare al doilea volum din Cours de philosophie positive, în continuarea căruia vor urma celelalte patru volume ale operei care l-a consacrat pe filosof: III (1838), IV (1839), V (1841), VI (1842). În 1843, Comte revine la matematică, publicând Traité élémentaire de géométrie analytique (Tratat elementar de geometrie analitică), iar în februarie 1844, își completează argumentația filosofică în Discours sur l’esprit positif (Discurs despre spiritul pozitiv). „În 1844, se îndrăgostește de Clotilde de Vaux, cu care schimbă câteva scrisori însuflețit amicale și a cărei moarte, pe 5 aprilie 1846, provocată de ftizie, îi tulbură profund existența. Amintirea Clotildei va aureola portretul idealizat al femeii pe care Auguste Comte îl va închipui pentru societatea pozitivistă”, aprecia, în continuarea portretului filosofului francez, cercetătoarea Elena Brăteanu.
Iubire, Ordine, Progres
Anul 1848 îi aduce lui Comte satisfacția creării „Societății pozitiviste”, cu sediul în locuința sa, din strada Monsieur-le-Prince, nr. 10, care adăpostește în prezent Fundația și Muzeul Auguste Comte, precum și pe aceea a apariției unui amplu Discours sur l’ensemble du positivisme (Discurs asupra pozitivismului în ansamblu). „Fidel devizei adoptate în 1850: «Iubirea ca principiu și Ordinea ca bază; Progresul ca scop», filosoful admirat, ajutat, dar și contestat de discipoli (de exemplu, Littré) își concentrează atenția asupra conceperii unui Système de politique positive ou Traité de sociologie instituant la religion de l’Humanité (Sistem de politică pozitivă sau Tratat de sociologie prin care se instituie religia Umanității), publicat în patru volume, între 1851 și 1854, sub patronajul spiritual al «domnului Henri Saint-Simon», după cum anunța dedicația. Gândirea îi este marcată din ce în ce mai mult de un elan utopic, mistic, în demersul de instaurare subiectivă a unei «Mari Ființe» a umanității, așa cum reiese și din Catéchisme positiviste (Catehism pozitivist) (1852), iar mai cu seamă din ultima lucrare antumă, publicată în noiembrie 1856: Synthèse subjective ou Système des conceptions propres à l’état normal de l’Humanité (Sinteză subiectivă sau Sistemul concepțiilor specifice stării de normalitate a Umanității)”, evidenția biografa Elena Brăteanu.
Aspirația unui filosof
Tot aici: „Deși neîncheiată, lucrarea justifică, alături de alte premise anterioare, definiția testamentară pe care filosoful o dădea parcursului său reflexiv - Aristotel, în prima parte a carierei, Johann Paul [Richter], în cea de-a doua -, mărturisind astfel, a posteriori, că originile sociologiei se regăsesc în Antichitate și se prelungesc până după 1800, când criticismul istoric, școala istorică din știința dreptului și romantismul german îi stabilesc un profil pe care el însuși l-a consacrat «în drept», nu numai în fapt, realizându-i «condițiile logice și formale» (Traian Herseni, Sociologie). Ca și eclectismul filosofic întemeiat de Victor Cousin, cu care este de altfel contemporan, pozitivismul comtian s-a vrut un răspuns filosofic coerent, adecvat societății franceze de după 1830, aflată în plină expansiune industrială și bancară. S-a dorit «un sistem care trebuie să devină baza uzuală a regimului spiritual al umanității, ajunsă în sfârșit, prin atâtea eforturi dureroase, la deplina-i virilitate» (Cours de philosophie positive, t. VI). În acest scop, A. Comte întreprinde o analiză istorică a spiritului uman, convins fiind, ca mai târziu Teilhard de Chardin, că însăși istoria societății este dominată de dezvoltarea relațiilor (filosofie, religie, artă, știință) omului cu mediul natural, idee preluată din biologie. De o deosebită atenție, în această istorie intelectuală a umanității, se bucură filosofia, deoarece ea reclamă «exercitarea facultăților noastre cele mai eminente», iar filosofia pozitivistă, la rândul ei, aspiră la dezvoltarea inteligenței umane în istorie și în configurarea societății”.
Legea celor trei stadii
Explicarea succintă a gândirii comtiene (asigurată de cercetătoarea Elena Brăteanu): „Ducând mai departe ideile deja dezvoltate în domeniul reflecției sociale de Turgot și Saint-Simon, filosoful Auguste Comte stabilește «legea celor trei stadii», nu neapărat sincrone, dar obligatorii, ale evoluției gândirii umane în toate sferele ei de manifestare. Primul este stadiul «teologic» sau «fictiv», specific copilăriei umanității, în care imaginația îl determină pe om «să transporte involuntar sentimentul intim al propriei sale naturi către universala explicare radicală a tuturor fenomenelor», iar sentimentul protecției divine generează un «avânt continuu al energiei noastre morale și, în același timp, al activității noastre mentale». Încă de la acest nivel, se operează o primă separare între teorie și practică, prin desemnarea unei clase speculative (sacerdotală) în ierarhia spirituală, socială și politică - o clasă care cercetează cauzele prime și finale ale fenomenelor, făcând apel la supranatural. Următorul stadiu, intermediar, este cel «metafizic» sau «abstract», în care prevalează argumentația, un punct de vedere utopic, deoarece nu se sprijină pe observație și experiență. Cel de-al treilea stadiu, «pozitiv» sau «științific», încununează evoluția istorică, dezvăluindu-i legea de dezvoltare, precum și logica științifică corelativă acesteia, respectiv mentalitățile și educația pe care ele o presupun”.
Cucerire, Apărare, Muncă
Întru o mai bună înțelegere a sistemului filosofic comtian: „Perspectiva pozitivă adoptă deviza: «a vedea pentru a prevedea», ceea ce implică asocierea observației cu experiența, a gândirii cu acțiunea, în scopul de a descoperi legile efective (relațiile de similitudine și succesiune) ale fenomenelor. Subiectului uman îi este dată astfel șansa autodeterminării și a instalării sale ca stăpân al naturii. Înlănțuirea și descrierea celor trei stadii dezvăluie dimensiunea agnostică a discursului comtian: cunoașterea esenței lucrurilor și a fenomenelor nu i se pare pertinentă filosofului, întrucât depășește limitele experienței pozitive, interesată de modul lor de funcționare («le comment») și nu de cauzalitatea lor («le pourquoi»). Și aceasta, pentru că evoluția inteligentă a umanității servește, în perspectivă comtiană, definirii unui cadru specific de activitate umană: triadei ficțiune, abstracție, demonstrație îi corespund, în ordine, cucerirea în stadiul teologic, apărarea în cel metafizic și munca în cel pozitiv. Epistemologia pozitivistă se propune ca o analiză teoretică a rezultatelor concrete ale cunoașterii. Privită din acest punct de vedere, evoluția istorică și intelectuală a umanității îi permite lui Auguste Comte o clasificare lineară, empirică, a științelor, conform complexității crescânde - și generalității descrescânde - a formelor existenței, mergând de la matematică («baza fundamentală» a științei pozitive) la astronomie, fizică, chimie, biologie și ajungând la sociologie, denumită «fizica socială»”.
Impact real în politică? Nul!
Aproape de final: „Discursul lui Auguste Comte dobândește, odată cu trecerea anilor, atributele unei adevărate religii a umanității, tot așa cum se întâmplase, în context romantic, și cu alte doctrine profetice vizând reformarea societății (Fourier, Saint-Simon, Proudhon). Instituțiile sunt dependente de mentalități, mentalitățile de convingeri, sentimente și credințe, care sunt, la rândul lor, guvernate de o logică statornică, aceea a unei naturi umane esențializate, mistic, în conceptul imuabil de «Mare Ființă» a umanității, în fapt, instanța supremă a altruismului. Așa se explică, printre altele, faptul că «impactul real în politică» al pozitivismului comtian a fost «practic nul» (Lucien Sève, Histoire de la philosophie française contemporaine). Influența exercitată de Auguste Comte asupra contemporanilor și a discipolilor care i-au continuat opera este multiplă și, de fiecare dată, parțială, dând măsura complexității gândirii sale. În viața cotidiană, spiritul mercantil burghez, preocuparea exclusivă pentru valorile materiale, dezinteresul brutal față de artă au fost percepute ca atitudini tributare pozitivismului”.
Ce ne-a (mai) rămas de la Auguste Comte
Ultimele comentarii: „Deși, în domeniul sociologiei teoretice, puține elemente comtiene au rămas valabile, tentative de aplicare practică a unor sugestii din doctrina filosofului s-au înregistrat în domeniul învățământului (ministeriatul lui Jules Ferry), al dreptului și al criminologiei (Henri Lévy-Bruhl), al medicinei (doctorii Audiffrent și Sémérie), al intervențiilor punctuale în favoarea sau în defavoarea unor decizii sociale (grevele minerilor din Anzin, în 1866; chestiunea cimitirelor ca focare de infecție; participarea muncitorilor la organizarea diverselor întreprinderi; problema chiriilor în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea în Franța; încercări de restructurare socială în Portugalia, Brazilia etc.)”. S-au perpetuat influențe ale gândirii comtiene în filosofie, în artă, în domeniul culturii? „În filosofie, ideea experienței și a experimentării, a verificării fenomenelor, ca singure surse de certitudine, încrederea în știință și în logica ei, empirismul au fost preluate de John Stuart Mill, Herbert Spencer, Littré, Renan, Taine, Pierre Laffitte ș.a., până la neopozitivismul școlii de la Viena și la cel american, în secolul XX. În domeniul artei franceze, mai ales poezia parnasiană și naturalismul teoretizat de Zola s-au făcut ecoul gândirii pozitiviste, transmutând în poezie, pe de o parte, aspirația științifică și perenitatea unui adevăr imuabil al naturii umane, iar pe de altă parte, în roman, aceeași încredere științifică, precum și ideea ameliorării sociale prin experimentarea imaginativă a forțelor îmbinate ale mediului natural și istoric”.
Opere și traduceri
Opuscules de philosophie sociale. 1819-1828 (1883) (cuprinde: Séparation générale entre les opinions et les désirs, 1819; Sommaire appréciation de l’ensemble du passé moderne, 1820; Plan des travaux scientifiques nécessaires pour réorganiser la société, 1822; Considé rations philosophiques sur les sciences et les savants, 1825; Considérations sur le pouvoir spirituel, 1826; Examen du traité de Broussais sur l’irritation, 1828); Cours de philosophie positive, 6 vol. (reed. cu prezentare și note de Michel Serres, François Dagognet, Allal Sinaceur, 1998); Traité élémentaire de géométrie analytique (1843); Traité philosophique d’astronomie populaire (1844); Discours sur l’esprit positif (1844, reed. 1909); Discours sur l’ensemble du positivisme (1848, reed. 1907; 1998, ed. Annie Petit); Système de politique positive ou Traité de sociologie instituant la religion de l’Humanité, 4 vol. (1851-1854, reed. 1912); Catéchisme positiviste ou Sommaire exposition de la religion universelle en treize entretiens systématiques entre une Femme et un Prêtre de l’Humanité (1852, reed. 1909, 1966); Appel aux Conservateurs (1855); Synthèse subjective ou Système des conceptions propres à l’état normal de l’Humanité (1856). Postume: Testament d’Auguste Comte (1884, ediția a doua, cuprinzând L’Addition secrète, 1896); Lettres inédites de John Stuart Mill à Auguste Comte publiées avec les réponses de Comte, ed. Lucien Lévy-Bruhl (1899); Lettres d’Auguste Comte à divers, 3 vol. (1902, 1904, 1905); Nouvelles Lettres inédites, ed. P.E. Berrêdo-Carneiro (1939).
În limba română
Calendarul pozitivist. Potrivit pe românește, cu o introducere despre calendare în general de Dr. P. Zosin, Iași, 1913; Discurs despre spiritul pozitiv (trad. P. Zosin și prefață Émile Corra), Iași, 1913; Discurs asupra spiritului pozitiv (trad., preambul și note Leonard Gavriliu), București, 1999 etc.
190 de ani s-au împlinit anul acesta de la publicarea unei lucrări care a schimbat definitiv gândirea europeană: Cours de philosophie positive, de Auguste Comte.
„Iubirea ca principiu și Ordinea ca bază; Progresul ca scop” - crezul filosofului Auguste Comte
„Pozitivismul comtian s-a vrut un răspuns filosofic coerent, adecvat societății franceze de după 1830, aflată în plină expansiune industrială și bancară”, Elena Brăteanu, cercetătoare
„Acest sistem (n.r. - propriul sistem filosofic) trebuie să devină baza uzuală a regimului spiritual al umanității, ajunsă în sfârșit, prin atâtea eforturi dureroase, la deplina-i virilitate”, Auguste Comte
„În 1844, Auguste Comte se îndrăgostește de Clotilde de Vaux, cu care schimbă câteva scrisori însuflețit amicale și a cărei moarte, pe 5 aprilie 1846, provocată de ftizie, îi tulbură profund existența”, Elena Brăteanu, cercetătoare
Creator al termenilor de „sociologie” și „sociabilitate franceză fundamentală”, Auguste Comte este și întemeietorul sociologiei ca știință autonomă.
Reforma socială și progresul sunt, conform pozitivismului comtian, dependente de reorganizarea mentală - prioritar morală -, respectiv de difuzarea spiritului pozitiv, care trebuie să conducă spre un adevăr demonstrat.
Citește pe Antena3.ro
