Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Politicienii - fie ei la putere, fie în opoziție - recită obsesiv mantra „trebuie să reducem cheltuielile bugetare”. Dar realitatea economică strigă exact contrariul: România are nevoie de un salt curajos spre investiții masive, reorganizare instituțională și către un model de dezvoltare compatibil cu secolul XXI. Modelul economic actual este de mult depășit - ne ține blocați într-o paradigmă a dezvoltării pe consum și a salariilor date din pix guvernamental creată de ideologi de partid blocați în trecut - și nu vom reuși să construim un viitor prosper pe arhitectura unui stat subfinanțat și demodat.
România funcționează încă pe un tipar de creștere economică ce și-a atins limitele cu ani în urmă. Consum pe datorie, forță de muncă ieftină, productivitate stagnantă și investiții publice fragmentate - aceasta este fundația pe care încercăm să construim o economie modernă, „a viitorului”. Dar această fundație este precară. Pentru a recupera decalajele majore de dezvoltare economică este nevoie de investiții masive în primul rând în infrastructura critică, adică în sectoarele esențiale pentru securitatea, economia și sănătatea populației: energie, apă și canalizare, transporturi rutiere și feroviare, sănătate, telecomunicații și IT, finanțe, alimentare și servicii publice esențiale.
Apoi, este nevoie de un efort coordonat de creștere a productivității. Centrat pe investiții în (înaltă) tehnologie, educație profesională și reforme instituționale, susținute de parteneriate public‑private și măsurare clară a rezultatelor, un astfel de program național coordonat pentru productivitate trebuie să combine politici publice, stimulente financiare și intervenții la nivel regional și sectorial.
În schimb, România se încăpățânează să repete mecanismele unui model „low-cost”, în timp ce competiția regională accelerează. Nu putem vorbi despre competitivitate globală și economie a viitorului într-un stat care investește insuficient în digitalizare, energie, educație și tehnologii emergente. Schimbarea profundă nu este un lux, ci o condiție de supraviețuire economică.
Într-un recent comentariu, economistul Radu Crăciun (președinte al BCR Pensii) scotea în evidență iluzia periculoasă a reducerii cheltuielilor bugetare: „Obiectivul scăderii cheltuielilor bugetare este o mare utopie. De fapt, totalul cheltuielilor bugetare trebuie să crească și, în paralel, acestea să fie restructurate, redistribuite, în funcție de priorități”. La rândul meu, cred că, rămânând doar un slogan populist, promisiunea reducerii cheltuielilor bugetare este nu doar nerealistă, ci și periculoasă. E o formă de evadare retorică, un slogan care flatează urechea alegătorilor, dar aruncă în ruină perspectivele pe termen lung. Un stat modern nu funcționează cu sisteme publice subfinanțate cronic, cu spitale lipsite de infrastructură, școli fără resurse și orașe cu servicii minimale. Reducerea cheltuielilor nu taie corupția, nu repară infrastructura și nu digitalizează administrația. Dimpotrivă, perpetuează disfuncțiile. Cum sublinia Radu Crăciun, cheltuielile bugetare nu trebuie reduse, trebuie de fapt restructurate. Problema României nu este dimensiunea bugetului, ci calitatea cheltuirii lui. Nu cheltuim prea mult. Cheltuim prost.
Cu un nivel al veniturilor publice printre cele mai scăzute din UE, România încearcă să ofere servicii publice de țară dezvoltată cu mijloacele unui stat subfinanțat. Nu funcționează. Și nu poate funcționa. Dar a aduce veniturile bugetare la standarde europene nu înseamnă neapărat taxe și impozite mai mari, ci mai ales colectare eficientă, combaterea evaziunii, extinderea bazei de impozitare și eliminarea excepțiilor fiscale care golesc vistieria statului. În paralel, instituțiile și companiile publice trebuie real responsabilizate, penalizate pentru ineficiență și recompensate atunci când au performanță. E anormal ca sectoare strategice să sufere din cauza risipei sau clientelismului politic.
Dacă vrem o economie competitivă, un stat modern și o societate funcțională, avem nevoie de o schimbare radicală de paradigmă. Nu de austeritate avem nevoie, ci de o reală disciplinare bugetară și de investiții masive. Nu cosmetizare, ci transformare structurală.
Trebuie să investim agresiv în infrastructura fizică și digitală, în energie și stocare, în mobilitate urbană, în cercetare, în inteligență artificială, în tehnologii ale viitorului, în educație tehnică. Lumea trăiește deja o nouă revoluție tehnologică, dar România încă dezbate dacă își permite să repare școlile.
Un stat slab nu poate susține un proiect de viitor. Avem nevoie de un stat capabil, bine finanțat, profesionist și orientat spre performanță.
Investițiile nu sunt o cheltuială. Sunt prețul intrării în viitor.
Daniel Apostol este editorialist, analist economic și expert în politici publice, prim-vicepreședinte ASPES.
Citește pe Antena3.ro
