De ce s-au afișat ca prietene liberala Hildegard Brandl cu Iohannis Carmen, soția președintelui României? Poate fi doar o relație din interes politic sau și alte motive „mai trainice” să stea la bază? Originea germană a arhitectei, comună cu Werner Klaus, dar și faptul că înaintașii celor două femei de succes lucrau în aceeași branșă, cojocărie-pielărie, în Sibiu, oraș stratificat pe bresle, ar fi motive în plus. Ziariștii de investigații de la publicația sibiană „Justițiarul” găsesc însă o pasiune comună, foarte lucrativă, între familiile Iohannis și Brandl: investițiile în imobiliare. Cele șase case ale familiei Iohannis deveneau un model atractiv pentru arhitecta Brandl și chiar o țintă posibil de depășit dacă erau anulate câteva adevăruri istorice dureroase. Cu o împuternicire din partea tatălui, Viktor Adrian Brandl, în numele bunicii ei, născută Fleischer, Hildegard pornește în 2001 procesul de retrocedare a unei întregi străzi - Islaz - din Sibiu, dar și a unor terenuri din buricul târgului, plus despăgubiri de peste 1 milion de mărci germane. Meandrele acestor solicitări capătă consistență în dosare care se bazau pe acte notariale cu greutatea apostilei lui Radu Gabriel Bucșe, susținute în instanțe de avocatul Dorin Suciu. Echipa de juriști contractată de Brandl era aceeași care fusese folosită de familia Iohannis și de Forumul Democrat German și Biserica Evanghelică pentru întregirea imobiliară prin achiziții și retrocedări atunci când actualul președinte era primar la Sibiu. Brandl a pornit „la lupta cea mare” cu puține acte valabile, dar cu credința că bunicii, membri ai Grupului Etnic German, care luaseră proprietăți din stocul de imobiliare confiscat de la populația evreiască în 1940 prin legile rasiale ale lui Antonescu, vor fi considerați victime ale comuniștilor. Înaintașii liberalei Hildegard Brandl au fost însă deposedați de bunurile luate pe mai nimic de la evrei, prin confiscare decisă de administrația Aliaților care l-au învins pe Hitler, nu de autoritățile comuniste. Proprietățile imobiliare din strada Islaz au revenit, imediat după război, familiei dr. Lazăr Matyaș, evreu din Sibiu, de la care fuseseră luate cu japca în timpul regimului Antonescu. Așadar, i-a fost imposibil doamnei Brandl să dovedească în instanță, după un lung șir de procese cu proprietari de bună credință și cu primăria lui Iohannis, că are drept de reconstituire a proprietăților. Prietenia celor două doamne a devenit acum cu totul dezinteresată... Chiar neinteresantă, deși autobuzele partenerului de viață al doamnei arhitect pot fi utile în campania electorală.