Definiția din DEX
Conform DEX 2009 (Dicționarul explicativ al limbii române):
INVECTÍV, invective, s. f.
Expresie sau vorbire violentă și jignitoare adresată cuiva; insultă, injurie.
Pe scurt, o invectivă este un atac verbal dur, menit să jignească sau să discrediteze o persoană. Este un tip de discurs agresiv, adesea utilizat cu scop retoric.
Origine și istorie
Cuvântul „invectiv” provine din limba franceză (invective), care la rândul său vine din latinul invectiva oratio, însemnând „discurs de ocară”. Acest gen de discurs era des folosit în Roma antică, mai ales în politică, unde mari oratori precum Cicero lansau invective împotriva adversarilor.
În literatură, invectiva a fost utilizată ca gen retoric și stilistic, fiind adesea un instrument de critică socială sau morală.
Exemple de folosire în propoziții
-
Politicianul și-a încheiat discursul cu un invectiv la adresa adversarilor săi.
-
În loc să aducă argumente, s-a limitat la invective și insulte.
-
Poezia satirică conține frecvent invective bine țintite.
Invectiv vs. critica
Este important de menționat că un invectiv nu este același lucru cu critica. Critica poate fi constructivă și argumentată, în timp ce un invectiv este, prin definiție, un atac personal, fără intenția de a construi, ci de a desființa.
Unde mai apare astăzi?
-
În dezbaterile politice tensionate
-
În comentariile de pe rețelele sociale
-
În unele pamflete sau texte satirice
-
În polemici literare
Cuvântul „invectiv” desemnează o formă de exprimare agresivă, cu scopul de a jigni sau ataca verbal o persoană. Rădăcinile sale sunt adânc ancorate în istorie, dar se regăsește adesea și în limbajul public contemporan.
A cunoaște semnificația acestui termen ne ajută să înțelegem mai bine nu doar cuvintele, ci și intențiile din spatele lor.