Definiție, sensuri și exemple de utilizare în limba română
Definiția cuvântului "pueril" din DEX:
PUERÍL, -Ă, puerili, -e, adj.
(1) Propriu copiilor; copilăresc.
(2) Naiv, lipsit de maturitate sau seriozitate; neserios.
– Din limba franceză puéril, care provine din latină puerilis („copilăresc”).
Ce înseamnă, mai exact, „pueril”?
Cuvântul „pueril” este un adjectiv care se folosește pentru a descrie:
-
atitudini, comportamente sau idei care par imature, copilărești, sau lipsite de profunzime,
-
persoane care acționează într-un mod nepotrivit vârstei lor, ca și cum nu ar avea suficientă maturitate emoțională sau intelectuală.
Exemple de folosire în propoziții:
-
„Nu mai fi pueril, discutăm un subiect serios.”
-
„Argumentul lui era atât de pueril, încât nimeni nu l-a luat în seamă.”
-
„Are un umor pueril, dar simpatic.”
-
„Filmul a fost interesant, dar finalul părea puțin pueril.”
Conotație:
Cuvântul „pueril” are adesea o tentă negativă sau ironică, fiind folosit pentru a critica idei sau comportamente care nu se ridică la un nivel de maturitate așteptat.
Sinonime frecvente: copilăresc, imatur, naiv, superficial, neserios.
Antonime: matur, profund, serios, responsabil.
Origine etimologică:
-
Latină: puerilis = „al copilului” (puer = copil)
-
Franceză: puéril
Acest cuvânt a pătruns în limba română prin influența limbii franceze, mai ales în perioada modernă.
Cum îl recunoști în discurs?
Deseori, „pueril” este folosit în contexte în care cineva:
-
spune ceva lipsit de logică sau de profunzime,
-
se comportă într-un mod nepotrivit vârstei sale,
-
face glume proaste sau infantile într-o situație serioasă.