Conform DEX ’09, cuvântul „vrăjmaș” este:
-
Substantiv masculin – dușman, potrivnic, adversar; cel care este împotriva cuiva.
-
Adjectiv – care este împotriva cuiva sau a ceva; potrivnic, ostil, dușmănos (dexonline.ro).
Astfel, „vrăjmaș” poate fi folosit atât pentru a desemna o persoană ostilă, cât și pentru a descrie o atitudine sau o situație de conflict.
Etimologie
Cuvântul „vrăjmaș” provine din limba slavă veche: vražĭmašĭ, care însemna dușman (dexonline.ro).
Originea slavonă explică și frecvența lui în limbajul bisericesc vechi și în literatura veche românească, unde era folosit pentru a desemna nu doar adversarul omenesc, ci și pe „Vrăjmașul” – adică diavolul, răul personificat.
Sinonime și antonime
Sinonime:
-
dușman, adversar, potrivnic, inamicul, oponent, rival, ostil, dușmănos.
Antonime:
-
prieten, aliat, apărător, sprijinitor.
Exemple de folosire
-
Ca substantiv:
„Vrăjmașul a fost învins în luptă.”
„Să ne rugăm să fim apărați de tot răul și de tot vrăjmașul.” -
Ca adjectiv:
„El are o atitudine vrăjmașă față de colegii săi.”
„Vrăjmaș duh al minciunii.”
În literatura română clasică și în textele religioase, „vrăjmaș” este adesea folosit cu încărcătură morală și spirituală.
Recapitulare sintetică
| Parte de vorbire | Sens principal | Exemple |
|---|---|---|
| Substantiv | Dușman, adversar, potrivnic | „Vrăjmașul fuge” |
| Adjectiv | Care este ostil, împotrivitor, dușmănos | „Atitudine vrăjmașă” |
| Etimologie | Din sl. vražĭmašĭ = dușman | Folosit și religios |
Cuvântul „vrăjmaș” desemnează atât dușmanul propriu-zis, cât și o atitudine ostilă. Prin originea sa slavonă și prin uzul în limbajul religios, el are o nuanță mai solemnă și mai gravă decât sinonimele moderne „dușman” sau „adversar”.