Tehnologia este de patru ori mai scumpă decât producția din gaze fosile, ceea ce face ca investițiile să fie cu mult în urma obiectivelor UE și chiar decât cererea contractată. Cu toate acestea, o accelerare a proiectelor existente ar schimba substanțial situația.
Capacitatea electrolizoarelor din UE a crescut cu 51% anul trecut, ajungând la 308 MW, în timp ce 1,8 GW erau în construcție în octombrie 2025, urmând să fie puse în funcțiune în termen de doi ani. Cifrele provin din Raportul de monitorizare „Piețele europene de hidrogen – 2025”, emis de Agenția UE pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare în Domeniul Energiei (ACER). Aceasta a subliniat că totalul este mult sub traiectoria către obiectivul de 40 GW pentru 2030 sau intervalul de 48 GW până la 54 GW din planurile statelor membre.
Strategia europeană pentru hidrogen vizează 6 GW până în 2024
Suedia și Germania acoperă două treimi din capacitatea aflată în construcție (742 MW și, respectiv, 414 MW), arată ACER. În plus, compania EWE tocmai a marcat începutul construcției unei instalații de electroliză cu o putere impresionantă de 320 MW, care ar eclipsa flota care produce în prezent hidrogen verde sau regenerabil. Amplasamentul se află în Emden, în Germania.
În ceea ce privește Europa de Sud-Est, România vizează o capacitate de electrolizor de 2,1 GW pentru 2030. Croația vizează între 0,1 GW și 1,3 GW, în timp ce restul țărilor au doar 0,1 GW sau 0,2 GW. Grecia a fost singura țară cu o capacitate în construcție în octombrie, 50 MW. De asemenea, sunt planificate interconexiuni între Grecia, Bulgaria, România și Ungaria.
Hidrogenul gri rămâne dominant
Reformarea metanului cu abur (SMR) rămâne tehnologia de producție dominantă, reprezentând 89% din capacitatea totală din UE. Este denumit colocvial hidrogen gri. Ponderea hidrogenului electrolitic, produs folosind electricitate din toate sursele, nu neapărat din surse regenerabile, este marginală. La fel și capacitatea totală de hidrogen albastru. Acesta provine tot din gaze fosile, dar procesul implică captarea și stocarea carbonului, CCS. Hidrogenul verde, unul dintre așa-numiții combustibili regenerabili de origine nebiologică (RFNBO), costă aproximativ 8 euro pe kilogram, față de puțin peste 2 euro pe kilogram de hidrogen gri convențional.
Așteptările privind nivelurile prețurilor gazelor naturale lichefiate (GNL) și ale cotelor de emisie de dioxid de carbon favorizează hidrogenul combustibil fosil pe termen scurt, au subliniat autorii raportului. Între timp, implementarea mai lentă a electrolizoarelor limitează economiile de scară, întârziind reducerile anticipate ale costurilor de capital aferente.
Prețurile proiectate pentru GNL și certificatele de CO2 favorizează hidrogenul din combustibili fosili
Cu estimări actuale ale costurilor de producție la puțin sub 3 euro pe kilogram, hidrogenul cu emisii reduse de carbon și captare a carbonului este mai competitiv decât hidrogenul regenerabil. Cu toate acestea, costurile suplimentare pentru transportul și stocarea CO2 sunt extrem de incerte.
„Dezvoltarea infrastructurii de CO2 poate reprezenta provocări suplimentare. Mai mult, contractele pe termen lung de preluare a gazelor necesare pentru astfel de proiecte ar putea bloca dependența de combustibilii fosili și expunerea la volatilitatea prețurilor pe piața globală a gazelor naturale”, au declarat autorii.
Prin definiție, hidrogenul cu emisii reduse de carbon are ca rezultat emisii cu cel puțin 70% mai mici decât cel convențional provenit din combustibili fosili.