Locuri neobișnuite nu sunt puține în țară, dar o biserică pe lângă care, trecând, simți cum te iau fiorii din creștet până-n tălpi n-ai găsești chiar pe toate cărările. „Biserica cu Moartea”, râzând și râzându-și de oameni, din fresca ei, este cu siguranță unică în țară.
Deși are două hramuri - Sfântul Nicolae și Adormirea Maicii Domnului - biserica din satul Ciocănăi, comuna Moșoaia, județul Argeș e cunoscută sub cu totul alt nume. I se zice... Biserica cu Moartea. Și asta nu de azi, de ieri, ci aproape dintotdeauna.
Ridicată în zid pe la 1840. pe locul alteia mai vechi care se pare că a ars într-unul dintre raidurile turcilor în zonă, a devenit celebră datorită unicei sale fresce exterioare, pe peretele sudic, un desen în brun roșcat, care iese în evidență pe varul alb, reprezentând un diavol și-un arhanghel (deci pe cei care preiau sufletele celor decedați), dominați de silueta impunătoare a Morții. Moartea nu este însă tristă, vindicativă sau amenințătoare, ci are un râs „cu toți dinții” întipărit pe chip. Poartă în mână nelipsita-i coasă, iar pe umăr,, asemeni țăranului român pornit și el... la coasă... o tolbă în care să-și ducă demâncarea și piatra de ascuțit fierul. Autorul frescei - rămas anonim - a desenat totul în anul 1863.
Locuri neobișnuite - legendele Bisericii cu Moartea
Legendele care circulă despre Moartea din fresca de la Ciocănăi sunt multe. Una dintre ele spune că..................