Mai ales nu am văzut un magazin cu dulciuri pentru copii. Asta explică de ce toți cei care călătoreau la Moscova, la întoarcere aveau sacoșele pline de bomboane și ciocolată pentru copii. Și chiar așa niciodată dulciuri de calitate. Chiar și la Moscova erau foarte scumpe. În același timp, meseria mea îmi arată că după Sărbătorile de Iarnă, chiar și înainte cu mai multe zile, în lumea noastră se lansau oferte pentru stocuri uriașe de ciocolată de cea mai bună calitate cu tematica Crăciunului. În primele zile la 50% din preț, pentru ca după Crăciun, să scadă la 20% din preț. Crăciunul pica în Rusia pe 7 ianuarie. Așa că am contractat cu Sistemul Cooperatist din Yakutia, încă din toamnă, o cantitate de câteva zeci de containere cu ciocolată „de Crăciun”. Toți de la firmă ne-am pus pe treabă. Principalul factor: timpul de transport. Organizat la virgulă. În jurul datei de 10 decembrie au plecat primele containere din stocurile fabricilor care nu reușiseră să vândă toată cantitatea produsă, la 50% din preț. Două săptămâni până la St. Petersburg și de aici încă 8 zile cu trenul până la Mirny, un oraș minier în care oamenii lucrau în industria minieră de diamante. Firma Alrosa deținea nu mai puțin de 8 astfel de mine pe teritoriul Republicii Yakutia în 8 localități diferite. Contractul era tot în barter, așa că o cunoscută firmă din branșă primea diamantele brute și ne plătea pe noi. Cu puțin noroc, ciocolata a ajuns în Ajunul Crăciunului rusesc în magazine. La un preț convenabil. Cărau camioanele ziua și noaptea marfa în toate cele 8 orașe arondate Cooperativei de pe lângă Alrosa. Nu se mai întâmplase așa ceva. Nu se poate imagina câtă bucurie pe acei oameni și mai ales pe acei copii, în locurile alea uitate de Dumnezeu, când găseau la discreție ciocolată cu Moș Crăciun, cu reni, cu omul de zăpadă, cu săniuțe, cu brăduți, de cea mai buna calitate și la un preț pe care părinții și-l puteau permite. Al doilea lot uriaș a plecat în jur de 27 decembrie, din stocurile rămase nevândute în marile depozite comerciale, la 20% din preț. Magazinele deja golite s-au reumplut spre sfârșitul lunii ianuarie. Nu conta că trecuse Crăciunul, contau calitatea excelentă a ciocolatei și faptul că Sărbătorile nu dispar așa repede din mentalul copiilor. De data asta la preț de jumătate față de Ziua de Crăciun. Președintele Cooperației a apreciat ca fiind unică munca noastră, iar cei de la Alrosa nu concepeau ca să nu repetăm și anul următor. Am repetat câțiva ani la rând până când am vândut afacerea unui angrosist rus. Doar că noi, ca de obicei, pe lângă partea firească a castigului, am luat și partea sentimentală a afacerii. Să poți face atâția copii fericiți. Să faci un lucru care nu se mai făcuse. Să câștigi bani și să știi că la capătul afacerii este și multă bucurie. Acea unică bucurie a copiilor.
Acum câțiva ani am fost, pe timp de vară, în Republică. Nu se mai știa nimic de afacerea noastră. Lucrurile erau schimbate. În rău. Parcă nici oamenii nu mai erau la fel. Goana după câștig a distrus o „afacere a copiilor”! Păcat. Doar magazinele Alrosa ofereau mici diamante, care nu au mare căutare, la prețurile vechi. Măcar atât. Am plecat cu un gust amar. Nu-mi place lumea asta. O lume în care omul și mai ales copilul nu mai contau. Doar câștigul. Am vrut să vă spun această poveste pentru că am iubit și iubesc copiii și mai ales bucuria lor. Nu este nimic mai frumos pe fața pământului decât bucuria de pe fața unui copil. Și, da o poți oferi și prin comerț. De ce nu!
Dragilor cu Jurnalul sub braț, următorul articol va fi în timp real din Los Angeles unde mă voi afla „împreuna cu voi”! Așa că, din Siberia Îndepărtată în orașul Starurilor, orașul unde opulența stă față-n față cu sărăcia! Da, ați citit bine, sărăcia. Dar despre asta, săptămâna viitoare, dragii mei. Parola, Jurnalul sub braț. Doamne Ajută să fie sănătate și pace! Ne vedem în Los Angeles.