Sunt câteva trucuri psihologice pe care le folosesc escrocii și o rețea de cărăuși, prin care s-a ajuns la o adevărată industrie. Poliția cercetează acest nou fenomen, dar multe dintre victime nu-și dau seama cum ajung să dea bani sau să se expună, băgând hoții în casă, astfel încât multe dintre aceste cazuri nu sunt semnalate. Anchetatorii sunt puși în dificultate de lipsa plângerilor penale, ceea e în favoarea făptuitorilor și astfel se extinde noul „business”.
Mioara este o femeie de 45 de ani, singură, care s-a mutat recent dintr-un apartament în altul, în București. S-a gândit să scape de o parte din lucrurile vechi, plecând de la patru camere la garsonieră. „Am căutat mai întâi firme care se ocupă cu mutatul mobilei și mi-au cerut între 1.500 și 2.500 de lei, iar o firmă care ia lucrurile din casă și le aruncă cere tot cam atât. Am făcut un calcul și am ajuns la concluzia că dacă îmi cumpăr mobilă nouă, mă costă mai puțin și transportul e gratuit. Apoi am văzut că sunt mulți care donează mobila veche și am pus un astfel de anunț pe un grup de Facebook. Am specificat că mobila e veche și am pus poze. Mi-a scris o femeie din Prahova. Mi s-a părut ciudat că vrea să ia o parte din mobilierul vechi, trimițând o mașină și cinci oameni, de la aproape 200 de kilometri distanță, dar am considerat că e alegerea ei, iar eu trebuie să mă ocup de mutarea în celălalt apartament, deci nici măcar nu m-am gândit că ar putea fi o problemă. Le-am dat adresa de acasă și i-am așteptat. Când au venit, am văzut că se cam strâmbă, dar au luat mai multe dulapuri mari și niște fotolii. După ce au plecat, am început să primesc telefoane de la cea care m-a contactat inițial, pentru a se plânge de calitatea produselor, deși eu nu i le-am vândut. După trei zile mi-a cerut bani, plângându-se că i-am făcut probleme”, explică femeia.
Zeci de transporturi pe zi
Zilnic se fac zeci de astfel de transporturi, în toată țara, dar nimeni nu verifică dacă nu cumva aceleași mașini și aceiași cărăuși ajung mereu să preia obiectele donate în mai multe localități, pentru că exact cu asta se ocupă, permanent. Citind comentariile de pe rețelele de socializare și de pe astfel de grupuri, se poate constata că sunt multe situații în care donatorii obiectelor se plâng de comportamentul celor care vor să primească mobilierul donat, dar nu s-au gândit că în spatele acestor tranzacții e un modus operandi.
Specialiștii care sunt obișnuiți cu modul de operare al escrocilor și al hoților văd în această practică niște trucuri „clasice”. „Este clar că de obicei se donează obiecte vechi, folosite. Mai ales dacă persoanele care pun anunțuri le însoțesc și de fotografii, e greu de crezut că o amărâtă care spune că nu are bani de mobilă ar plăti pentru a transporta două dulapuri vechi de la 200 de kilometri distanță cam aceeași sumă pe care ar da-o pe mobilă nouă”, explică un psiholog criminalist.
Se bazează pe sentimentul de vinovăție
Specialistul mai spune că donatorii ar trebui să nu se piardă cu firea și să pună la încercare pretinsa victimă. „Dacă persoana care a primit donația începe să facă presiune asupra donatorului, plângându-se că a dat prea mulți bani pe obiecte vechi și ajunge să ceară banii, e destul de clar că polițiștii ar trebui să verifice de câte ori a procedat în același fel respectiva persoană și dacă acolo se poate identifica o rețea. E un truc psihologic simplu: inducerea vinovăției. Cel care donează știe că de fapt a vrut să scape de mobilă și ar fi plătit mai mult dacă ar apela la o firmă, iar de rușine, mulți trimit sumele cerute de pretinsele victime, mai ales pentru că suma e mai mică decât cea pe care ar fi plătit-o unei firme cu acest obiect de activitate”, explică un psiholog criminalist.
Se mai bazează pe ceva, din punct de vedere psihologic și al cunoașterii comportamentului de consum al donatorilor: cei care donează mobilierul vechi, de obicei urmează să-și cumpere mobilă nouă, deci nu sunt clienții site-urilor de vânzări „second hand” și n-ar căuta în alte localități. Astfel, obiectele pot fi imediat scoase la vânzare, pentru că probabilitatea ca donatorii să-și vadă obiectele pe aceste site-uri este foarte mică. Dacă, totuși, se întâmplă și așa ceva, donatorul nu se gândește că există o rețea, ci doar că a ajutat pe cine nu trebuia, deci tot nu depune plângere la Poliție.
Alte pericole la care se expun
Mai sunt și alte pericole la care donatorii se expun: cei care intră în casă pot fura bani sau obiecte, fără a putea fi apoi identificați. Iar dacă donația e făcută de cineva care nu se mută, ci își schimbă doar mobilierul, cei care vin să preia obiectele pot afla detalii despre proprietar și pleacă de la adresă cu suficiente date pentru o viitoare spargere de locuință. În afară de sumele pe care donatorii ajung să le plătească în acest fel, nefiscalizat, pentru a scăpa de presiunile celor care au primit donația, echipa care intră în casă poate face repede o evaluare a bunurilor ce ar putea fi furate ulterior.
Deși Poliția Română a avertizat populația de foarte multe ori în legătură cu necunoscuții care sunt lăsați să intre în locuințe, sub diverse pretexte, și care apoi pot da ponturi pentru viitoare spargeri, sunt foarte puțini cei care înțeleg pericolul. Nefiind firme specializate în mutări, nici măcar nu mai pot fi identificați cei care au intrat în locuință pentru a prelua obiectele donate.
Donatorul nu are un contract, nu cunoaște identitatea celor care i-au intrat în casă, de multe ori nu e nimeni atent la numărul de înmatriculare al mașinii folosite la transport, iar numărul de telefon poate fi pe o cartelă „prepay”, deci devine greu de identificat, în cazul în care se ajunge la spargerea locuinței. La fel sunt și conturile de pe rețelele de socializare, care pot fi înregistrate pe nume false și șterse în cazul în care se ajunge la plângeri împotriva lor. Mulți nici măcar nu fac legătura cu donațiile, mai ales atunci când apelează la mai multe persoane sau firme pentru mutare, astfel încât ancheta, în caz de furt din locuințe, se îngreunează.
Idee de afacere fără taxe și impozite
Grupările care urmăresc anunțurile de donații și preiau mobilierul vechi păgubesc și statul. Cei care se simt vinovați că au scăpat de vechituri păcălind un amărât ar trebui să se întrebe ce l-a determinat pe respectivul să plătească pentru transport mai mult decât ar fi costat aceleași lucruri noi. Practic, aceste echipe fac același tip de activitate ca firmele specializate în mutări de mobilă, dar nu plătesc taxe și impozite.
Banii și-i pot recupera prin presiunea psihologică pe care o exercită asupra donatorilor, obiectele sunt eventual recondiționate și vândute, tot pe internet, iar dacă și-ar înregistra o firmă, ar plăti taxe și impozite, atât pentru activitate, cât și pentru salarii. Pretinzând că merg să preia o donație, nu trebuie nici să ofere prețuri competitive, nici să convingă eventualii clienți care ar plăti pentru a scăpa de mobilă și de electrocasnice, dar nu plătesc nici taxele speciale de transport, impuse prin lege și aplicate de ISCTR, nici alte taxe și impozite, fiind afacerea „la negru” ideală.
Cele mai multe obiecte donate ajung la vânzare, pe site-urile dedicate acestui tip de activitate. De obicei nu verifică nimeni acest aspect, pentru că donatorii se bucură că au scăpat de mobila și de aparatura veche, iar polițiștii nu află de aceste practici, neexistând plângeri.