Prăbușirea de după glorie
Michael Phelps a debutat la Jocurile Olimpice în anul 2000, la doar 15 ani, și a devenit în două decenii cel mai titrat atlet olimpic din toate timpurile, cu 23 de medalii de aur. Însă spatele fiecărei ediții olimpice se ascundea o realitate mult mai dură. După fiecare competiție, înotătorul se retrăgea acasă și petrecea zile întregi izolat în camera lui, fără să doarmă și fără să mănânce aproape deloc, copleșit de o stare de moleșeală și tristețe profundă.
Primele semne vizibile ale crizei sale interioare au apărut încă din 2004, când a fost arestat pentru conducere sub influența alcoolului, la scurt timp după Jocurile Olimpice de la Atena. În 2008, la apogeul carierei sale, după ce câștigase opt medalii de aur, o fotografie în care fuma dintr-un bong a ajuns în presă și i-a afectat serios imaginea publică.
Noaptea în care aproape a renunțat la viață
Momentul de cumpănă real a venit însă în 2012, imediat după retragerea sa inițială din activitate, urmare a unei ediții mai puțin strălucitoare a Jocurilor Olimpice de la Londra, unde câștigase "doar" patru titluri. Depresia s-a instalat cu o forță pe care sportivul nu o mai simțise până atunci.
„Nu mai voiam să trăiesc", a povestit Phelps într-un documentar realizat de L'Equipe Explore, dedicat lui Bob Bowman, antrenorul care i-a marcat cariera și care în prezent îl pregătește pe francezul Leon Marchand. "Aveam la mine doar 30 de miligrame de somnifere în acea noapte și e bine că nu am avut mai multe, pentru că le-aș fi luat. Acesta a fost cel mai serios semnal de alarmă", a mai spus el.
Bob Bowman a recunoscut, în același documentar, că nu a sesizat imediat gravitatea situației prin care trecea fostul său elev: "Se afla într-o stare extrem de dificilă, iar eu nici măcar nu observasem". Antrenorul își amintește și momentul în care, după una dintre arestările pentru conducere sub influența alcoolului, i-a cerut ferm lui Phelps să accepte un tratament de specialitate: "El a spus: 'Nu vreau să merg'. I-am răspuns: 'Trebuie să mergi. Orice altă decizie ar fi o greșeală. Dacă nu mergi, nu știu ce ți s-ar putea întâmpla în continuare'".
Terapia, revenirea și gloria de la Rio
În urma tratamentului urmat, Phelps și-a reconstruit atât viața personală, cât și cariera sportivă, revenind spectaculos la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, din 2016, unde a mai adăugat cinci medalii de aur palmaresului său. Tot atunci a ales să vorbească public, pentru prima dată, despre lupta lui cu depresia.
„Am avut probleme cu anxietatea și depresia și m-am întrebat dacă mai vreau să trăiesc", a scris el pe rețelele de socializare, în luna mai a anului 2019. "Atunci când am atins acest punct minim, am decis să cer ajutorul unui terapeut licențiat. Această decizie mi-a salvat, practic, viața."
„Nu voi scăpa niciodată de depresie și anxietate"
Chiar și la ani distanță de la acele episoade, Phelps a mărturisit că bătălia nu s-a încheiat cu adevărat, ci a devenit un proces continuu de gestionare. "Înainte să vin aici, am avut o ședință cu terapeutul meu. Și am mai avut una ieri. Este un proces continuu. Nu voi scăpa niciodată de depresie și anxietate. Întrebarea este cum le gestionez", a conchis sportivul.
Într-un interviu acordat ESPN, Phelps a subliniat că primul pas esențial este recunoașterea problemei: „Poți primi ajutor doar dacă îl ceri.” A adăugat, într-o discuție cu HealthDay, din 2018, că a învățat abia la 30 de ani să comunice deschis despre emoțiile sale, după ani în care își reprima orice trăire: „De-a lungul carierei m-am priceput foarte bine să compartimentez și să ascund lucrurile, fără să le gestionez cu adevărat.”
De la stigmă la exemplu pentru alții
La o conferință organizată de Kennedy Forum, în 2018, campionul a insistat asupra unei idei simple, dar esențiale: „e ok să nu fii ok". A explicat că imaginea sportivului „dur", care nu ar trebui să arate slăbiciune, este una complet greșită și dăunătoare.
Astăzi, Phelps folosește notorietatea câștigată în bazin pentru a susține cauze legate de sănătatea mintală, inclusiv prin Michael Phelps Foundation, fundația pe care a înființat-o. Într-un interviu pentru Associated Press, din 2018, a povestit că un tată i-a mărturisit cât de mult a ajutat-o pe fiica lui, aflată într-o depresie profundă, faptul că a citit despre deschiderea publică a lui Phelps: „Pentru mine, asta contează mult mai mult decât orice medalie de aur.”
Agerpres