„Câmpulungenii se obişnuiseră cu bătrânul de modă veche, cu baston şi caschetă de vânător pasionat: a lăsat și un volum despre, Însemnările unui vânător (1985). Ulterior, Mihai (Tănăsescu) Moşandrei și-a reunit într-un volum de Evocări literare (1989) eseuri și scrieri memorialistice mai vechi sau mai noi, revăzute și adăugite; sunt texte (uneori diluate) ale unui spirit cultivat”, aprecia criticul și istoricul literar Paul Cernat în prologul unei minibiografii dedicate poetului din Câmpulung-Muscel. „Moșandrei era de fapt un supraviețuitor, mitologizat local inclusiv prin prietenia sa cu Dan Barbilian/Ion Barbu (cu care Mihai fusese vecin și tovarăș de joacă, coleg de școală și de liceu) şi prin confesiunea despre geneza poemului După melci”.
Aviator decorat în Marele Război
În continuare, urmând meandrele cursului profesorului Paul Cernat: „Mihai Moşandrei era nepot pe linie maternă al unui alt poet muscelean, onorabilul neoclasic Dimitrie Nanu (1873-1943), care-l adusese în anii ‘20 la cenaclul «Sburătorul» (va fi apropiat însă şi de Nicolae Iorga). Luptase în Primul Război Mondial ca aviator, decorat pentru merite deosebite. Avocat cu studii de Drept finalizate la Paris, unde fusese coleg cu M. Ralea, doctor în ştiinte politice şi economice, Moșandrei devine unul dintre poeții considerați superficial drept «barbieni» (precum Andrei Tudor, Simion Stolnicu sau Barbu Brezianu). Lirismul lui nu are însă nimic din perfecțiunile boreale barbiene, ci din lumea mică, umbroasă, de bureți, fragi și melci a Rigăi Crypto”. Oare?
Avertismentul tovarășului Mihail
„Volumele de versuri - decorativul Păunii (1929), naturistul Găteala ploilor (1933), intimistul Singurătăți (1936), parnasianul Ofrandă muzelor (1940), eseurile critice din «Prezența Pegasului» (1933) și proza poetică din «Lisimac» (1944) arată un pastelist grațios și un post-simbolist minor, bun poet de atmosferă, în al cărui lirism modernismul și neotradiționalismul bucolic fuzionează”, mai opina Paul Cernat. În completare: „S-a ținut departe de politica extremei drepte, nu şi de angajarea în al doilea Război Mondial. Deşi avertizat, după 1944, de Mihail Sadoveanu să se ralieze noului regim, în 1951 e îndepărtat din barou ca inaderent (lucrând ulterior ca dactilograf) și din Uniunea Scriitorilor. În 1959 va fi condamnat la doi ani de închisoare sub acuza deținerii de documente interzise (ocazie cu care i-au fost confiscate volume-manuscris cu versuri şi poeme în proză)”.
Pitești, Jilava, Gherla...
Documente interzise? Mai precis? Paul Cernat e prompt: „Motivul real era dat de implicarea ca pilot rezervist şi corespondent militar pe Frontul de Est... Despre episodul detenției la Piteşti, Jilava şi Gherla a lăsat un patetic memorial autobiografic, scris după eliberare (13 martie 1962)”. Ultimele tușe: „Mihai (Tănăsescu) Moşandrei a fost recuperat de Șerban Cioculescu, prin selecția retrospectivă «Cărare printre ani: versuri 1929-1942» (1971). Poet de antologie, prezent în «Antologia poeților de azi» a lui Pillat & Perpessicius și în «Antologia poeților tineri» de Zaharia Stancu, a fost uitat de culegerile postbelice. Lipsa de evoluție e evidentă în volumele târzii, impregnate de melancoliile senectuții («Plecarea rândunelelor», 1978, «Alt cer», 1983, «Depărtata amintire», 1984) care l-au împins în desuetudine”.
„Poet graseiat, hermetizat după formula Barbu”
Elev de gimnaziu și licean în Capitală, la prestigioasele „Sf. Sava”, respectiv „Gh. Lazăr”, Mihai Moșandrei și-a luat bacalaureatul (1915) și și-a obținut licenţa în Drept (1921) tot la Bucureşti, apoi şi-a continuat studiile juridice în Franţa, la Sorbona, unde i s-a acordat, în 1925, și titlul de doctor în științe politice și economice. Întors în ţară, a activat în avocatură şi magistratură, fără a-și neglija însă pasiunea pentru versuri. Ultima activitate, concretizată în poeme cu fibră subțire, l-a determinat pe reputatul critic literar George Călinescu să-l încondeieze astfel (în monumentala Istoria literaturii române…): „Mihai Moșandrei? Poezie graseiată, sentimentală şi propriu-zis descriptivă, cu păunii, grădinile, avuzurile, crinii simbolismului francez (nu fără ecouri şi din D. Anghel), decorată cu elemente autohtone, pillatiene şi hermetizată după formula Barbu”.
Goana după ruși, goana după sitari
Mobilizat în 1941, Mihai (Tănăsescu) Moșandrei a făcut parte din Grupul 8 Aviaţie de Vânătoare și a luptat pe Frontul de Est în perioada 30 iunie - 1 octombrie, în cadrul Flotilei 2 Vânătoare, cu gradul de sublocotenent și funcţia de comandant de companie. Lăsat la vatră după durele încleştări de la Ţiganca, proaspătul locotenent menționa în publicația „Carpaţii” (nr. 11/1941): „După trei luni de război, iată-mă din nou asemenea lui Cincinatus, la coarnele plugului, sau mai degrabă lângă ai mei - gata de vânat sitarii, după ce prin Basarabia şi Transnistria am fugărit paraşutiştii sovietici. E, vă asigur, o recreaţie binemeritată. Sunt întreg şi teafăr, crescut în plus cu un galon şi o decoraţie (medalia aeronautică, cu panglică de virtute). Mă ţin, cum vedeţi, cât mai aproape de alesul scriitor cinegetic, dl. Colonel Rosetti-Bălănescu, şi acum în urmă «eroul Colonel Rosetti»”.
Zăbrele de soare
Poet puțin prizat astăzi, dacă nu uitat deja, Mihai (Tănăsescu) Moşandrei versifica fin, ultrasensibil, simplu. Iată - vorba criticului literar Paul Cernat - „o mostră de franciscanism pillatian (sau francisjammes-ian)”:
„Melancolie
Ce triste sunt zăbrelele de soare,
Ce trist parfumul fraged din grădini!
În liniştea ce-ascultă din odaie
O presură cum piuie-n mălini!...
Oglinzile plâng limpezi nostalgia,
A zilelor ce au trecut cântând,
A feţelor ce au surâs în ele,
A buclelor de soare tremurând,
Polenul vieţii scuturat din şaluri,
Din vechile rubine, malacoafe,
Învie-a lui lumină pe faianţe,
Pe scrine de stejar, peste garoafe...
Dar totul pare îngropat în toamnă,
Podgorii şi divane de mătase,
Pe-o lupă de ochean coboară praful,
Pe hora stinsă-a vremilor duioase.”
A dat lovitura cu „Găteala ploilor”
Mihai (Tănăsescu) Moşandrei a debutat în revista Ramuri (1921), cu poezia «Templierul», iar între 1930 și 1944 a desfășurat o impresionantă activitate publicistică. A colaborat la „Universul literar”, „Adevărul literar”, „Viața Românească”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Convorbiri literare”, „Vremea”, „Gând românesc”, „Revista română”, „Azi”, „Limba română”, „Ramuri”, „Sburătorul” etc. Cea mai importantă recunoaștere a elanurilor sale poetice a venit în 1932, când volumul Găteala ploilor a primit Premiul Societății Scriitorilor Români.
127 de ani s-au împlinit pe 31 ianuarie 2023 de la nașterea poetului Mihai (Tănăsescu) Moşandrei
Deşi avertizat, după 1944, de Sadoveanu să se ralieze noului regim, în 1951 Moșandrei e îndepărtat din barou ca inaderent și din Uniunea Scriitorilor”, Paul Cernat, critic literar
Lirismul lui Moșandrei nu are nimic din perfecțiunile boreale barbiene, ci din lumea mică, umbroasă, de bureți, fragi și melci a Rigăi Crypto”, Paul Cernat, critic literar
3 ani a activat Mihai Tănăsescu Moșandrei ca magistrat în București (1928-1931), după care s-a stabilit ca avocat la Câmpulung-Muscel
După trei luni de război, iată-mă din nou (…) gata de vânat sitarii, după ce prin Basarabia şi Transnistria am fugărit paraşutiştii sovietici. E, vă asigur, o recreaţie binemeritată”, Mihai Moșandrei, poet, magistrat, aviator